Am aşteptat 8 ani momentul ăsta

Când mi-am adus aminte, am ieşit din casă desculţ şi gâfâind, cu privirile rătăcite, ca un apucat.

Am luat săpuţa mică ferm în mâna dreaptă ca pe ciocanul lui Thor şi am scanat repede grădina până am identificat ghiveciul, cu precizie de rachetă balistică americană de la Desevelu’. Astă-primăvară, în ghiveciul ăsta depozitasem cu religiozitate toate lighioanele pămânului pe care le-am găsit săpând grădina: râme şi paraziţi şi larve de gândaci de mai şi tăt ce mai mănâncă Bear Grylls ca apucatul la TV.

Şi le-am şi plantat un smoc de iarbă, să aibă de mâncare rădăcini delicioase, şi am şi udat ghiveciul de fiecare dată, să nu moară micile jivine de sete.

Acum, însă, le sosise momentul.

De ce, vă veţi întreba voi, şi pe bună dreptate, dragi cititori, de ce aş face eu asta? Oare mă pregătesc de filmat scene de supravieţuire? Îmi fac insectar şi râmar şi viermar şi gândăcar? Le folosesc pentru vrăjile mele satanice cu care atrag unicii atât de preţioşi pe site? Doresc să o sperii pe soacră-mea, o femeie atâta de încercată de ginerele ei blogger, când vine aici?

Nu, nici gând, dragii mei. Jivinuţele mi le trebuie pentru că plec în Deltă.


ŢÂNŢARI! ţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţari

La expediţia noastră religioasă de pescuială.

Cu un musafir surpriză: fiu-meu cel Gropărel, aflat la prima lui expediţie de acest tip.


Şi pe care sper să-l fi virusat iremediabil cu acest virus

După cum vă spuneam, am aşteptat 8 ani după acest moment.

Şi-mi doresc din sufleţel să iasă bine şi să ne distrăm, că anul ăsta mai încet cu şpriţurile şi pălincile, Gropare.

Nu va fi singur: vom fi doi tătici-elicopter, exasperaţi de năzdrăvanii nostri, că nu e uşor să fii părinte anii ăştia, la câte cărţi şi MBA-uri de parenting există; dar, cu ajutorul Celui de Sus şi ai Ştimei Bălţilor, vom reuşi! Şi aşa n-am prea prins noi peşte prin Deltă anii trecuţi, iar anul ăstamai e şi prohibiţie, şi cu ceva trebuia să ne umplem şi noi timpul.

Ne vedem peste două săptămâni; şi, ce să vă zic, dacă vă păleşte dorul de blogger, apăi desfaceţi un vin răcoros şi citiţi cel mai vast interviu luat vreodată mie, sub semnătura celui mai blând cuplu de moldoveni basarabeni din lume, pre numele lor Albu; sau puteţi auzi chiar bâlbâieli profesioniste, la  interviul dat pentru podcastul lui meseriaşul de Katai.

Să ne recitim cu bine-sănătoşi în două săptămâni!

PS: Iar despre jivinuţele cele drăguţe, dacă vă interesează drepturile târâtoarelor, apăi aflaţi că… mno, sub ghiveci înflorise ditamai colonia de furnici obraznice, care s-or înfruptat ca la Ritz din proteina gratis pusă la dispoziţie toată vara de blogger; deci şi anul ăsta tot cu cucuruz dăm la somn şi ştiucă în încercările noastre disperate de a nu împuţina fauna ihtiologică a celui mai tânăr pământ al ţării.

 

13 lovituri, dă-i și tu!