Ultimul salt cu paraşuta
La Câmpia Turzii zace o bază aeriană terestră, ca să zic aşa, că ea nu e în aer, deşi e aeriană, ci pe sol, deci e terestră.
Ei.
La Câmpia Turzii, un paraşutist de profesie trebuia să facă ultimul lui salt cu paraşuta. Avea deja vreo 40 de ani şi trebuia să iasă la pensia lui specială, că doară nu era nebun să tot sară cu paraşuta şi la 63 de primăveri! Ce, voi nu v-aţi pensiona la 40 de ani pentru 8-9-11.000 lei dac-aţi putea?
Gata cu visatul, reveniţi cu picioarele pe pământul terestru.
Şi se suie omul în AN-ul ăla care trebuia să-i suie în ‘naltul ceriului, în imensul ocean de azur, acolo unde numai stelele, aştrii şi paraşutele – da’ nu alea de hotel, nota bene! – se aventurează. Şi sare, cade în cădere, şi trage de maţele paraşutei din dotare, să nu facă buf de pământuri, să-şi admire maţele cu ce i-or mai rămas din ochi! Paraşuta – cuminte, se dăşchide.
Şi coboară nenea, gândindu-se la destinul lui de paraşutist, până ajunge la doi paşi de pământ. După care începe să caute un loc de aturdizare, sau cum i-o spune când aterizezi lângă Câmpia Turdei.
Şi vede că curenţii îl poartă direct către un câmp cultivat. Pe câmp – o leliţă care îşi plivea bananierii, sau Dumnezo ştie ce-şi cultiva turdenii p-acolo.
– Femeieeee! strigă vajnicul Icar.
– Ha? zice fomeia.
– Fă-te! Că cad! Şi nu vreau să dau păste tinie!
-Ba fă-tie tu! zice lelea. Ce! Că toată ziua numa’ aterizaţi şi aturdizaţi! Că ui ce ceapă mi-aţi făcut! Că de crumpene nici nu am ce mai zice! Porodicile îs tătie varză, şi varza e pe nicări! Şi nici nu mai am nici cărălabi, nici pintrinjel, nici zeler!
Şi omul nu a mai avut unde se feri, că cu turdencele din Câmpia nu te pui când eşti în aer; şi o picat ca chetroiu. Şi şi-o rupt un picior! Şi dupa aia nu o mai putut sări veci cu paraşuta. Decât cu aia de hotel, dar io nu mă pot pronunţa cu privire la acest aspect, căci povestea pe care-am aflat-o pentru azi se opreşte aici.
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, da fain mai povestesti.
si a iesit la pensie cu banii aia multi sau cu mai multi ca s-a accidentat la locul de munca? 😀
morala povestii: decat un sifilis, mai bene un chicior rupt 😕
Pssssst !!! Gropare, prost moment ti-ai ales ! Azi de Sant Ilie e ziua lor – ai grija ca ala da cu traznete si tunete !
[…] Costin, Groparu, Fulgerica, […]
las ca e mai bine asa. daca isi baga boc coada, il lasa fara speciala
poate ca muierea aia tat o vrut sa prinda un parasutist … si tat nu o apucat…no’ ui ca amu’ i s’o implinit visu’!
pensionarea parasutistilor este una din principalele masuri de sustinere a agriculturii pe perioada crizei….
Si-asa trebuia sa iasa la pensie.. :))
Deci paraşutistu’ tău o aturdizat pe leliuca din câmpie şi şi-a rupt bunătate de picior.
Brava ! apreciez ca ai scris “picior” şi nu altăoarece îmbălăciune, că mai sunt prunci care citesc pe aici.
Bine ca n-a cazut intr-un harac de rosii. Ca-i marea potenta pentru inca 30 de ani daca ii intra in …..
bun, bun, si gospodina? sau era ca in bancu ala “Bula era pe moarte si moartea mai voia odata”?
nu de alta, da’ am auzit io de un copcil pe care il apucase a-l manca oaresiunde fix pe un pervaz, drept pentru care a aterizat la tinta fix pe palaria unei cocoane…. ca in povestea ta, repercurisunile asupra palariei or ramas un mister, doar cocoana o dat o tzara coltzu…
Memorabila incheiere de activitate 🙂
=)) Aia cu aturtdizarea face tot! :))
Ni ma ca ii zice aturdizare, de aia nu ma intelegeam cu controlorul de trafic din zona:P Nu i-o zis si el “Cucoana, ‘tu-ti ceapa ta, fa loc ca de nu te fac sa vezi pamantu-ti drag mai di aproape” 🙂
Te-ai gasit si tu sa faci articol….asa e in tara asta toata lumea numa critica….esti un pic cam de porc baiete…..de fapt ce stiti voi…
@ john: Mircea Badea, tu eşti, mă?
@groparu vezi ce bine s-o potrivit descrierea commentului lui m badea: “john s-a ratoit la Groparu…” :))
@dragosmone: e random partea respectivă. Totuși face niște potriviri beton: ”john a dat un uppercut”
@ardeleanu’ damn! era o idee sa fac un printscreen
măăă, toate ca toate, da’ nu mă băga pe mine, turdeancă get beget, în oală cu muierile din Câmpia Turzii, alea nu-s turdence, alea-s ghirişence :))
AM ZIS !
Io creca confundatz, nu erau ghirishence. Hai cel mult de la tri paduchi incolo da mai mult creca o fo lunence.
morala povestii este ca daca toata viata te ti de parasute, cand sa-ti bagi si tu piciorul in ele , incepe sa ti se cam rupa de ele la urma urmei.
Morala: Te dai in parasute, ajungi la spital cu membrul rupt.
=)) =)) =))
Tulai ma shod esti. M-ai facut sa rad cu lacrimi. Imi si inchipui conversatia, nana cu mana streasina la ochi, nenea viitor pensionar cu 8-9-11.000 de lei penzie atarnand in aer, asteptand sa se elibereze tarlaua.
Nice…imi aduc aminte de tinereti zbuciumate si perioada de timp petrecuta la 01845….deabia acum dupa 13 ani am reusit sa ma reurc intr un An 2 si sa sar din nou…brusc mi s a facut dor de vremurile vechi de campia turzii de Luna si de fostii mei colegi si vre o doua cadre…daca cineva din vechea ,,promotie 1998/1999, da peste randurile astea si vrea sa schimbe 2 mailuri..il astept cu drag.
Salutari Companiei Stat Major din 98/99…
Stoiane sper ca one day bem o bere ca am ramas datori!!
skullacademy@yahoo.com