ŞOC ŞI GROAZĂ la Orange Shop!
La Orange Shop, unde mă duceam într-o pauză de masă să fac ce făcuse un domn într-un coafor din Bucureşti, dau de colegul Călin.
– Ci fa’, mă, zic, n-ai de lucru?
– Am o problemă cu pripeiu’, zice el.
– Unde stai la coadă? zic.
– Vezi că tre’ să iei un număr de la intrare şi te strigă ei. Nu mai e cu coadă, ca la banane!
Mă duc să-mi extrag biletul.
– Ce număr ai? zic.
– B 138, zice el. Tu?
– A 109, zic. Te-am spart, mă ia înaintea ta, plec şi te las aici!
La Orange tre’ să aştepţi să vină o tanti obosită şi să strige numărul tău. Apare tanti obosită şi strigă: B101… B102… iar la mine, la tribul meu: A 105!
– E clar, îi zic colegului. Mâine vin să-ţi aduc nişte apă şi provizii, că aici prinzi Paştile. Îţi aduc şi nişte episoade cu Bear Grylls, poate îţi spune cum să supravieţuieşti în Orange Shop!
Aşteptăm. La B, unde aştepta el, coada mergea foarte repede; la mine se căcăiau de parcă rezolvau ecuaţii pe bobul de orez.
Mai bârfesc niţel cu colegul, mă mai uit pe afişe cu “părerea voastră este importantă pentru noi”. Mă joc cu nişte Galaxy Nexus (nu, nu eu am scris asta, jur!).
Mai apare iară ba câte o domnişorică, ba câte un băiet tânăr să strige numere. Media de vârstă e foarte mică acolo, în afară de o hoaşcă bătrână şi comunistă de la caserie cu părul pus pe bigudiuri cam toţi arată ca proaspăt scăpaţi de coşuri; chiar sunt curios cât este salariul.
Şi lucrurile se prelungesc.
Şi eu încep să mă simt ca la coadă la Finanţe.
Mai trece ceva vreme. Simt cum începe să-mi crească barba.
Mai trece o vreme. Tic-tac, tic-tac, numai două calorii.
Mai trece încă o vreme, epuizez cu colegul toate bârfele din firmă. Ne uităm la ceas.
Mai trece o vreme, începe să ne treacă la baie, noi refuzăm să mergem ca să nu ne strige.
Mă apuc de ronţăit unghii (eu deţin un doctorat în asta şi un masterat în zgâmâit în nas). Apoi mă joc cu părul meu lung şi blond ca de norvegian.
Încerc să îmi explic de ce pe linia mea nu se avansa deloc, pe când pe linia Călinului se mergea cam cu 10 km/oră; dar mintea mea nu poate sugruma vraja nepătrunsului ascuns.
Trece o oră. 60 de minute. 3600 de secunde. Din viaţa mea care, conform standardelor mele, e cam scurtă pe această planetă (mie-mi place foarte mult palinca).
Colegului meu Călin îi vine rândul. Îşi rezolvă problema, apoi, la plecare, râde de mine cu un rânjet: îmi spune că mâine vine să-mi aducă nişte apă şi provizii, că acolo prind Paştile. Ba chiar îmi aduce şi nişte episoade din Bear Grylls, poate învăţ de la el cum să supravieţuiesc în Orange Shop!
Învins, mai stau vreo 20 de minute. Apoi rămân fără unghii, fără freză, fără baterie la telefon (mă jucasem jocul ăla cu liposucţia în draci), fără răbdare, fără păr norvegian; mai deţineam numai o pleoapă care fremăta cu furie.
Cu cel mai mare tupeu năpraznic, intru direct în faţă la una din domnişoarele de la stand. Deja îmi pierdusem pauza de masă!
– Domnişoară! zbier, furios ca marea. Stau aici de o oră şi 20 de minute! Vă bateţi joc! Doresc să fac o plângere!
– Sigur, zice domnişoara. Luaţi un număr de la intrare.
:)) Am ras cu lacrimi :)) desi pentru tine nu a fost amuzant atunci..
M-am confruntat cu o astfel de situație în Orange Shop-ul din Iași, unde am stat fix 2 ceasuri, așteptând să ajung la ghișeu pentru o nenorocită de portare a numărului de telefon. Eu o să mă rog în fiecare seară, înainte de culcare, să nu ajung într-o situație care să ceară prezența mea la un Orange Shop.
În orice caz, cred că bătaia de joc a căpătat o nouă perspectivă: cea portocalie (oh, the irony).
Cam asa am patit si eu la flanco (vroiam sa cumpar ceva de la fratele emag). am stat la o casa in timp ce la casa de langa un tip juca solitaire. dupa 30 minute am cedat, le-am aruncat factura pe birou si mi-am cumparat a doua zi produsul de la cel.ro (cabral ar fi mandru)!
Cu astia de la orange am stat 2 ore la telefon pana am renuntat sa-i mai explic domnisoarei ca nu le platesc abonamentul din moment ce 3 luni n-am putut sa-l folosesc in roaming (desi activasem serviciul si se vedea asta in sistemul lor). Explicatia ei era: “a fost o eroare in soft, dar trebuie sa platiti abonamentul ca altfel vi-l taiem”.
HAHHAHAAH, epică rezolvarea problemei de domnucă.
HIHIHI!
Cartele taică!
I-am rabdat 10 ani! Apoi am plecat la firma verde
of, ce mă bucur când o pățesc și alții ! nu că m-aș bucura de capra vecinului, eu lăcrimez de bucurie, mă !!!
esti mortal :)))) mai trebuia sa aiba un loc de dat cu capul in caz ca ai uitat sa te dai acasa inainte sa pleci :))
Ne vedem luni ! Tu tot la Shop… eu tot la Call Center !
😈
@gizmata: iti dai seama ca trebuia sa mai ia un bon de rand si pentru locul de dat cy capul
Ai făcut plîngerea? 😆 Cred că nu ai mai avut răbdare 😆
epic finalul…………..io m-am obisnuit cu portocalii sa raman la pripei,o groaza de minute si bataie de cap ioc, iar la comunisti am abonament de cand eram tiner si stau fuarte linistit 😉
Poate au externalizat si Orange-shopurile la fel cum au facut cu Seviciul Clienti si Service-urile proprii… li se rupe…
@Groparele: nu te contrazic când zici că eşti masterand la zgaibe, da’ când ne întâlnim tre’ să discutăm serios de treaba cu stricatul stării Zen în timpul aşteptatului la orice! Că din cauza asta îţi pierzi răbdarea şi la pescuit!
Super magazin orengi şopu’ ăsta ! 😐
Oringi Bistrita are cozi infernale tot timpul, dar nu stiu de acele biletele.
@apachioara: Orange nu a avut niciodata service propriu in Romania…
la asa raspuns din partea domnisoarei, trebuia sa-i zici sa-ti dea ea un numar 🙂
Si eu am stat ultima oara 2 ore la shop-ul ala de pe 21 Decembrie si la fel am ramas fara baterie la telefon. Ar putea sa puna si ei la dispozitie incarcatoare pentru fraierii de clienti care asteapta.
si cand te gandesti ca e una dintre companiile cu cel mai mare profit din romania
Cam asa se intampla si la Vodafone. Dar oricum, faza de la final este geniala.
Eu am renuntat sa mai calc in orange shop, mergeam mereu la reprezentanta de langa diverta. Acolo se miscau repede.
:O)))
Întrebare: nu a observat nimeni la birou că ai lipsit 1h:30′? :O)
Vreau și eu la frima ta, plizzzz!
Cu precizarea ca te jucai cu Galaxy Note. Si DA, e norma ca timpul de astptare sa fie mai mare in contextul in care tratam in jur de 600clienti zilnic. Puteai face si la 411 “plangerea” respectiva. Hai bafta.
P.S. Daca aveai numar cu A, nu era numar bun pentru reclamatii, si cel mai probabil daca ai mai fi stat colegul care te-ar fi servit, Ti-ar fi recomandat un numar cu B de la ramura Informatii/Sesizari :)))))))
@ Unu: E, ma, era intr-adevar Note.
Ulterior am si facut plangere la numar de-ala scurt, ca am primit SMS cu daca sunt fericit io, de felul meu, cu serviciile olingi, inclusiv cu asteptarea. Asta cred ca CSR-ul o rezolvat-o, casi lui m-am plans.
Asa ca le-am zis sa faca bine sa mai angajeze, plm. Ditamai compania frantuzeasca si se zgarceste la angajat ca ministerul invatamantului la salarii.
S-ar putea sa stiu care e problema cu intarzierile mari la unu din ghisee 😆 posibil ca fix in momentul ala sa se fi nimerit vreo instalare de ceva, tehnicu de la ei adica oarecum si eu, sa fim remote pe-acolo. s-a intamplat de multe ori sa ne zica ca s-a facut coada la ghiseu si dc putem urgenta:))