Ingineri, da? De IT, da? Că-i plin Clujul de ei, Doamne, ţine-i.

O gaşcă de asemenea specimene aflate în libertate (adică în pauza de masă) se strânge într-un restaurant din centru să ia prânzul, eterna ciorbă de pui à la grec şi cartofi prăjiţi cu şniţăl (dacă ceri altceva în Cluj se uită la tine chelnerii urât şi îţi mai şi zic că eşti ungur).
IMG_4258
Totuşi, mai bine să se zică despre tine că eşti ungur decât că eşti vegan

(apropos de asta, când or venit naşii mei din Sibiu şi am ieşit cu ei la un împinge tava, le-or spus tuturor de acasă că io-s putred de bogat, că-n fiecare zi mănânc la restaurant!!!)

Revenind la ingineri, intră băieţii într-un birt din ăsta cu mâncare, iau loc la masă, dau comanda, mai butonează un telefon, mai cer o apă plată, mai discută despre ultimul patch de Assassin’s Creed şi aşteaptă.

După vreo 30 de minute, apare şi geniul găştii, cu mintea foarte captivă în fascinanta lume a procedurilor stocate. Se pune la masă, ia meniul în mână invers, comandă zamă de pui à la grec unui nene care mergea la toaletă şi pe care-l confundă cu ospătara… şi, într-un târziu, îi şi salută absent pe colegii lui.

Apoi plonjează din nou în fascinanta lume a procedurilor stocate, în timp ce încerca în continuare să citească meniul invers.

Pentru că venise mai târziu decât colegii lui, primeşte felul I (nu mai avem ciorbă de pui a la grec, dar avem ciorbă de fasole cu ciolan) tocmai când colegii lui înghiţeau fursecul de desert. Apoi, colegii sătui cer nota de plată, îşi calculează fiecare cam cât are de dat şi pleacă înapoi, nu înainte de a lăsa banii pe masă plus un mic ciubuc la ospătară.

După vreo 20 de minute, inginerul revine şi el la firmă, se opreşte lângă fiecare coleg alături de care mâncase şi îi spune:
– Ţi-am adus restul.

Şi îi dă o bancnotă şi nişte mărunţiş.
– Ce rest? întreabă colegul.
– Păi ai lăsat mai mulţi bani la restaurant.
– Ce am lasat mai multi bani?
– La nota de plată! Că meniul zilei este 12.80 lei, şi ai lăsat 14 lei! Şi ţi-am adus înapoi 1.2 lei!
– Băăăă, ăla era ciubucul pentru ospătară, băăăă!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. boemul Reply

    cum era bancul ăla cu IT-ul de-l trimite nevasta la magazin?
    ” – Cumpără un salam. Dacă au ouă, ia zece.
    – Bună ziua! Aveţi ouă?
    – Da!
    – Atunci daţi-mi zece salamuri!”

  2. Morom3t3 Reply

    Eu termenai facultatea de mecanica.
    Zilele astea experimentez intr-o cutie de email obtinerea puietilor de salcam si gladitza din seminte. Mi-au iesit o mana de lastari de vreo 5mm. In 20 de ani imi fac din ei casa de lemn.

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ Morom3t3: ca-n Oltenia! Cand se naste un prunc, tati planteaza o padure de salcami pentru casa si ingroapa un butoi de vin pentru nunta.
    Ar trebui sa-mi fac rost de un detector de butoaie de vin.

  4. Stelian Reply

    @Morom3t3:Citisem initial ca experimentezi intro cutie de e-mail 😆 Cateva secunde am ramas blocat.

  5. boadracu Reply

    pentru inceput si eu asa am crezut ca e cutie de e-mail si ma uitam tampit ca alta cutie de email pana amu n-am stiut

  6. Suminona Reply

    Hai mai … Vorbiti de rau pe ingineri … da mai creativi ca ei pe cine gasiti ?
    Apropo de oua … am batut oula cu masina de gaurit ca se stricase mixeru , si tocmai o terminasem de incarcat …
    Cand o venit mandra acasa o intrebat de ce m-am apucat de zugravit ?
    Ca sa vezi lipsa de apreciere … io i-am aratat ca are mai multi cai putere ca un mixer si face treba mai rapid , si iea se leaga de detalii nesemnificative …

Leave a Comment

Your email address will not be published.