Romantismul n-a murit
Ajung acasă numai eu cu fiu-meu după o zi lungă de luni, că nievasta mai avea ceva de făcut pe la serviciu.
Îl trimit pe fiu-meu la el în cameră, mârâind preventiv că să nu mă bată la cap, că-s obosit:
– Joacă-te şi tu acolo cu ce găseşti. Să nu te aud că cârâi, că schimbăm foaia.
Pornesc televizorul, deschid berea cea de toate zilele şi mă apuc să călăresc Facebook-ul pe telefon.
După vreo 20 de minute, îi dau SMS jumătăţii ăleia bune: mno, mai vii azi?
Răspunde: acum m-am urcat în autobuz.
Îi scriu: hai mai repede, am o surpriză pentru tine.
Mai trec vreo 10 minute… o aud cum intră, ruptă de oboseală, îşi lasă geaca-n cuier, că e gata, o venit iarna, am trecut la haine bune pentru asediul Stalingradului… trage un oftat din ăla sănătos, de om care-a avut o zi lungă… o întâmpin plin de optimism:
– Bine-ai venit acasă, iubita mea! Hai să vezi ce surpriză ţi-am pregătit!
Ea:
– Ce surpriză?
Eu:
– Uite ce frumos ţi-am pregătit ingredientele pentru mâncare, ca să le ai la-ndemână! Tot ce mai trebuie acum să faci e să ne găteşti cina.
Postare scrisă cu burta goală de foame, că o făcut de mâncare numa’ pentru ea şi pentru Gropărel, cică să mă-nvăţ minte pe viitor cu surprizele astea.
Eu cred ca ai avut noroc. Avea nevoie de tigaie 🙂
Da, avea nevoie de ea ca să arunce după mine.
Dupa ce te lasa inapoi in casa, poti sa o intrebi, te rog, cum face sa gateasca spaghete pentru doua persoane? Când le fac eu, ori mor de foame, ori imi mai ramane sa hranesc si armata a 6-a a lui von Paulus pe vremea cand traiau toti.
Păi în primul rând ai nevoie de o femeie care să le gătească. Există aşa ceva în viaţa ta?
Tu de ce crezi ca gatesc eu?
Auuuu… shiet.
O-ntreb de reţetă şi revin, că şi eu nu şti găti altceva decât slană cu ceapă.
Aşadar: în uleiul de la conservă (mai poţi adăuga nişte ulei de măsline, 1-2 linguri, dacă vrei), căleşti usturoiul tăiat mărunt (după gust – alţii îl lasă întreg şi apoi îl scot) cam un minut sau mai puţin.
Arunci conserva de peşte şi o mărunţeşti în tepşe, învârtind încontinuu.
Se pun apoi roşii cuburi (un borcan de 300 gr) plus busuioc.
În paralel, fierbi spaghetti – cam 400 gr de persoană/masă pentru 4 persoane (deci 100 gr/persoană pentru paste făcute “al dente”). Le fierbi mai puţin cu 2 minute decât scrie pe pachet (!!!) pentru că se mai gătesc şi-n tigaie şi după ce le iei de pe doc.
Când sunt gata ambele, se mărită-n tepşe, se dă-n clocot şi le bajocoreşti cu nişte parmiggiano reggiano.
Papi două porţii şi-ţi rămân două porţii de dus la serviciu, cost total: sub 45 lei (conserva e Rio Mare). MUSAI pune şi de-un vin bun dacă ai companie de la o fată; dacă nu, pentru uz intern e binevenit, poftă bună, sănătate.
Mi-e foame…cred ca fac si eu paste cu ton🤤🤤🤤
pentru faze din astea citesc io blogul groparului 🙂
Nevasta-mea se streseaza non stop: ce sa fac de mancare?
La care eu raspund: comanda pizza:)))))))))))))
Eu supravietuiesc cu orice, sunt materie ingnorabila. Dar ce ne facem cu copii?
Prima masa a juniorului a constat intr-o bucata de cozonac, iar a lui fiica-mea au fost cartofi prajiti de la KFC. ce tata denaturat sunt.
Pai, daca nu ai stiut sa ii spui ca a fost ziua barbatului? D-aia iti trimisesem si link catre lege…
Eu zic ca ai mare noroc de jumatate civilizata… Mare noroc, sa stii.
lectii de viata!
niciodata nu este prea mare / invatat pt asta!
copilul, tot copil ramane, chiar si pt nevasta :)))
*esti