Românii fură, fură, fură
Se întâmpla în Danemarca. Unde eram exchange student, aproape mai fomist ca acuma.
Studenţii se socializau la greu, că încă nu aveau facebook-uri şi haifaivuri. Web 1.0, deh! Se mergea la unul şi la altul, seara, “la ceai”, ceva de speriat. Şi se mai şi mânca, se râdea, lumea se distra.
Şi fincă eram singurul care niciodată nu primea oameni, am zis: hai să invit şi eu popor la mine.
Dar aveam o jenă: camera mea era tristă. Toţi aveau laptopuri, postere pe pereţi, cărţi; eu aveam 20 kile de haine cu mine, şi o tigaie. Pentru 5 luni. Aşa ca sumbra mea cameră era dezolantă ca ploaia.
Dar find român, am zis: asta se poate rezolva! Şi într-o seară, ca românu’, am purces la facultate, şi am arestat toate afişele de concerte şi evenimente pe care le-am găsit prin facultate, şi mi-am mobilat pereţii. Şi mi-am chemat cunoscuţii la un ceai diuretic, românesc, fincă Earl Grey costa câteva mărcuţe, care pentru mine contau mult.
Şi – seară petrecută cu Felipe, din Chile (care s-o şi însurat apoi cu Cristina ghin Turda), Iki din Japonia, Daniele din Italia, ceva letonieni, si eu. Si bem ceaiuri, si discutam geopolitica.
Piesa de rezistenta la mine pe pereti era o harta a Europei, quisdoasa ea, asa, de felul ei, furată de lângă catedra de studii europene. Faina harta! Si tocmai ne lansasem într-o dezbatere despre tancurile lui Jukov şi ofensiva lui Guderian, cu arătat la hartă, când Felipe zice:
– Bă, tu nu ştii daneza chiar deloc?
– Bă, Felipe, zic io. Ştiu numa să zic “Ikke i rute” în daneză. (“Ikke i rute” înseamnă că autobuzul mere la garaj, şi asta scria pe autobuz).
– Bă, zice. Tu nu ai văzut ce scrie pe harta asta, cu pixul?
– Bă Felipe, zic. Nu, bă.
– Bă, mai zice Felipe. Tu de unde ai harta asta?
– Bă, îi zic. Am furat-o, bă. De la facultate.
– Bă! mai zice Felipe. Tu ştii ce scrie aici, cu pixu, pe hartă, în daneză?
– Bă, îi zic. Nu, de un’ să ştiu.
– Îţi zic io, zice Felipe. “Nu furaţi harta asta! Se dau hărţi gratis la bibliotecă!”
:))) Foarte tare!!
genial :))
Daca intamplarea este reala e super faina 🙂
@ matematicianul: e mega reala. eram acolo!!
Da, chiar m-ai facut sa rad. Esti mishto 🙂
Fain, seamana cu o treaba facuta de un dentist din Ocna (D-zeu sa-l ierte, c-a murit): isi scrisese pe fundul scrumierei “Furata de la doctorul R…” (cum il chema pe el). Asa, sa poata sa o gaseasca daca i-o fura cineva, candva.
Ma, si eu aveam un coleg in facultate care dezlipea tot ce gasea pe pereti – da nu ca sa puna la el in camera, ci sa nu vada altii :)))
la master intr-o univ din germania era un racitor in sala de relaxare unde era biliard ping pong etc .. langa racitorul asta era un bol in care studentii si masterzansii dupa ce luau o cutie de suc lasau 1 – 2 euro …. si administratorul saptamanal lua banii si aproviziona racitorul! Au ajuns romanii la studii si nemtii au fost nevoiti sa renunte la sucurile din sala de recreatii! Astia tot luau dar bani nexam!
când am fost in italia la ceva budă, lumea dădea juma de euro. eu am găsit o gaura in gard şi am intrat gratis pe partea ailaltă.
Nu vreau sa te dezamagesc dar “Ikke i rute” inseamna ca nu e pus i circulatie (fara ruta) 🙂
Very funny though 😀
@victor: eee… ceva de genu!
Mno, ma, asa prost ejti? Nu stii limba daneza?
gropar aiurit 😀
[…] via groparu […]
A doua zi ai dus harta înapoi, nu-i aşa?
banuiesc ca reactia ta a fost ceva de genu: biblioteca? ce-i aia?
Si ce farmec ar mai fi avut atunci toata afacerea, dac-ai fi stiut de dinainte ca se dau? :)) Asta era aia genuine, asta era adevarata provocare, nu aia moca de-o aveau toti profanii :)) Nu?
:D:D:D:D
stai mai bine ca mine cu daneza.si eu sunt no invat de 2 ani.
Belea rau de tot. Asta e ca poza aia cu analfabetii care asteapta in fata clasei de cateva ore, si profesoru tot nu apare. Pana cand cineva se sinchiseste sa le zica: Baieti, scrie pe usa ca astazi nu aveti curs 😉
bwhaha! minunat ai fost, trebuia sa fie si ceva vulgaritati despre imigranti scrise cu pixul sub mesajul cu “nu fura”.
Pe vremuri, anii 70, la crîşma “ZAHANA” din Bacău pe toate tacîmurile din zinc de două parale era înscripţionat cuvîntul FURAT. Aşa că danejii-s mult în urmă.
Drept îi că românii au ajuns de curînd acolo.
Iar Zahanaua s-a închis de muuuuuult.
Da, dar furata are alt miros… Moca fiind are aroma de pomana. Furata are de CURAJ! :)))
tareeeee! dar erau marci pe atunci in danemarca?? In ce secol era faza?? 😛
@ DJ: 2001. Mileniul nost’.
cei mai proşti din toată povestea asta sunt danejii, că n-au scris în română pe harta aia.
Erai cu circumstante, oricum
Nici nu eram in uniune pe vremea aia si nici n-aveai blog
😀
La Metro in Debrecen acu cativa ani era pe rafturi : “nu desfaceti ambalajele !!!”
[…] Dar aveam o jenă: camera mea era tristă. Toţi aveau laptopuri, postere pe pereţi, cărţi; eu aveam 20 kile de haine cu mine, şi o tigaie. (Continuarea o puteti citi pe blog la Groparu…) […]
Hi hi hi, dar acolo te-ai şcolit Gropare? În Danemarca??? Nu era mai aproape Gherla ? Sau Jilava ? …
Da…voi in ce limba va conversati? Asa, straineji cum erati cu totii unii fatza de altii…
A ta (harta) avea autograf si asta conteaza .. romanii suntem niste originali nu putem ca toata lumea de unde s-a nascut si poanta ta … Deci peci e un mit ca furam .. defapt creem evenimente originale si poante pentru cei din jur… suntem artisti nativi si naturali ! si la animale mici e la fel cascavalul ce nu e pe blat e mai interesant si daca e cel de peste gard e si mai apetisant !!
Eu zic că aveai şi tu trei scuze:
1. Nu ştiai limba daneză. Evident.
2. Nu ştiai ce-i aia bibliotecă. Erai student, e de înţeles.
3. Erai şi eşti român. Românii fură, lucru ce reiese, evident, din titlu.
Într-un magazin din Ungaria scria româneşte : “Nu puneţi mâna pe marfă”, ştiut fiind că la noi “a pune mâna” e totuna cu a împrumuta…de tot. Finuţi, ungurii ăştia – n-au împuns cu deştiu, nici n-au slobozit vorbe grele. Cred că,totuşi, ne-au cam supraestimat…
singurul an în care au fost date variante la capacitate a fost ăla în care terminam şi eu şcoala generală. şi pe vremea aia, toţi colegii mei sciitori de variante de limbă română aveau atât umor, încât făceau criză de fiere numai când vedeau că la partea a doua se cere să vorbeşti despre o întâmplare amuzantă.
în consecinţă, profesorul de română îşi chinuia creerul să născocească întâmplări haioase pentru fiecare în parte, să aive oamenii ce să scrie, dacă le pică la testele naţionale.
ei, stau eu şi mă gândesc de una singură: de ar fi existat groparu.ro în era aia, ce de efort ar fi scutit profu’ şi cât de citat ar fi fost groparu la capacitate!
Gropareeee, daca intri in biblioteca, ai tendinta de a “imprumuta” carti? 😀
coane, cumva in Aarhus, la colegiu?
genial! ar merge un comics din asta!
Pfoai, eu nu ii chemam la mine pentru ca stateam prea departe :)) Altfel, dupa o perioada similara am ramas si eu tot leftera si tot cam cu atata cunoastere a danezei. Mai era parkering forbudt …
[…] mai promovat acolo alte 2 articole care au avut un succes un pic mai mare: unul al lui Groparu şi unul de pe scelenterate. Ăstea au ajuns pe prima pagină, primul s-a ales cu 9 puncte, iar […]
Merci mult de rasetul cu lacrimi pe care tocmai l-am servit cu cateva guri de cafea neagra. Superb!