România-Danemarca, scor minus infinit la zero

Ca să nu fim prea răi, în Odense (orașul din Danemarca unde am fost bursier acum o mie de ani) treceam pe lângă vreo 3 terenuri din alea gigant de fotbal numai în drum spre universitate. Gazon, porți, tot ce vrei, gratis și la liber: are țara aia la baze sportive unde să-și cultive materialul uman cât n-o să aibă România în următorii 15 ani.

În rest… naționala noastră de fotbal este aceiași adunătură de obosiți de la stat prea mult în cluburi, care visează la banii lui Mutu și faima lui Hagi fără a transpira prea tare pe teren, că li se strica freza și azi n-au chef de duș. Aceiași incoerenți bâlbâiți din interviuri, aceiași figuranți cu 10 clase ridicați de proteveu la rang de vedete comunale, a căror singură preocupare este cum să-și ia o mașină cu și mai mulți cai putere și o gajică cu și mai mult plastic în ea.

Generația aia de fotbaliști care a primit cele mai bune condiții de antrenament, cele mai performante echipamente, cele mai mari salarii și cele mai scumpe stadioane din istoria României. Rezultatul? Cei mai aroganți jucători și cele mai dezastruoase rezultate.

Generația Anamaria Prodan Reghekampf.

CE ALTE ARGUMENTE PRO-AVORT VĂ TREBUIE?

PS: Asta scria pe tăblița cu meniul zilei astăzi dimineață, la Casa Maramureșeană din Cluj, hihi!