Racheta care a ajuns coteţ de găini
Pe alt continent, în alte vremuri, când taxele erau mai blânde cu oamenii şi chiar le mâncau din palmă, armata americană a scos la vânzare nişte echipament. Army surplus – ceva maşini, camioane, bocanci, corturi şi paturi de campanie. Ce şi-au zis? Păcat că nu suntem în România, că şi-ar fi îmbrăcat toţi furierii familiile şi noi n-am mai fi avut problema asta.
Printre şireturi, pături şi MREs (meal-ready-to-eat; am halit şi eu din astea, torni nişte apă clocotită peste ele în gamelă şi se face fasole sau orez cu carne de vită, ca la soacră-ta acasă), unui fermier american i-o picat cu tronc nici mai mult, nici mai puţin decât o fucking rachetă balistică intercontinentală. Vreo 12 metri lungime, vreo trei metri lăţime, ce şi-o zis: un coteţ de găini mai semeţ nu puteai găsi pe lumea asta!
Cea din stânga, fireşte, este doar un pic mai mică decât penisul meu (e adevărat; scrie şi-n Wikipedia)
Numai aluminiul dintr-o asemenea ţăpuşă atomică costă o avere; dar fermierul o zis că să-ncerce, şi o făcut în scârbă o ofertă de 300 de dolari, pe care o trimis-o prin poştă pentru licitaţie. Nefiind Poşta Română, oferta lui o ajuns la destinaţie în acelaşi an. Ce şi-o zis? În viaţă nu strică să încerci.
Şi aşa s-o nimerit că el a făcut singura ofertă de preţ. Adjudecat, omul s-a trezit că, într-o dimineaţă, parchează un ditamai camionoiu’ de armată cu 12 metri de rachetă în spate! Pe care o depozitează, fără motor şi focos, fix la el în bătătură, şi pleacă grăbiţi în treaba lor, să caute ţări pline de petrol cărora să le administreze vaccinuri de democraţie şi libertate.
Când s-o văzut cu ditamai simbolul falic în spatele căşii, fermierul o-ncercat să-i găsească tot felul de întrebuinţări: ba siloz de cereale, ba garaj pentru vaci… într-un final, pentru că tot salul îl vorbea de rău, a chemat muzeul din oraş şi le-o zis că le donează lor racheta, să facă ce vor ei cu ea.
În schimbul turlei metalice de biserică, muzeul i-or dat în schimb o hârtie care să-i şteargă de la taxe contravaloarea donaţiei.
Care contravaloare, conform catalogului lor, nu era $300, conform preţului plătit, ci de câteva milioane de cocostârci.
Şi aşa s-a trezit omul nostru cu o scutire de impozit pe profit pe următorii 10 ani.
Nu mai ştiu unde am citit asta, cred că pe Darwin Awards acum o mie de ani.
bine ca nu i-o dat prin cap sa faca din ea ceaune si forme de prajituri, ca iesea in pierdere.
off topic: si zi asa, te-a tras proteve-ul in poza…belferule care esti tu boier! 🙂
Haha, afaceri in stil americanesc! Daca era in Romania asta, veneau peste el aia de la Antena3!
Asa ceva numai la ei ai sa vezi. 🙂
Off topic: nu vreau sa fiu insistent ; la kinodiseea a aparut usturoiul daaaar, fara nici o posibilitate de a rezerva bilete sau alte amanunte. Parca vad ca ma trezesc cu casa de bilete “in puscarie”.
Pai nu faceau ei mai bine niste tigai si le vindeau un romanica la deschidere de supermarket?
Off topic, dar astia pe PRO TV spun ca scrii texte usor acide si uneori amuzante, iar mie mi se pare ca scrii texte amuzante si uneori usor acide… eu ce sa mai inteleg ?!
@ Ovidiu: beauty (acidity and humor alike) are in the eye of the beer holder.
The truth has been spoken …saiz the drunk alike !