– Nievastă! Fă bine şi mergi la alimentară şi adu-mi cardamom, castane de apă, busuioc thailandez, nişte shiitake, păstrăv de fag şi urechi de lemn (dacă nu găseşti, ia nişte Mu-Err), pe urmă curcuma, mirin, Alfalfa, Nam Prik şi rădăcină de galangal; pe urmă, mai vreau Sambal oelek, puţin sos hoisin, melisă, nuci de pin, foiţe de migdale, fasole mung, chutney de mango, unt clarefiat, acaju şi muştar chinezesc. Le găseşti pe toate la ABC.
– Da’ ce-ţi veni, Doamne iartă-mă?
– Nimic. Azi gătim la wok-ul pe care ţi l-am adus cadou.

Când am fost în Austria, toţi bloggerii le-au cumpărat nevestelor cele mai scumpe cadouri, fiare de călcat, bikinei şi ciocolăţi rare; io i-am luat la a mea un wok de 12 euro, asta ca să nu uite că locul femeii e în bucătărie, la wok.

– Şi ce vrei să găteşti?
– Păi ce să gătesc şi eu, păcatele mele; mă gândeam la tradiţionalul pui în vin de ghimbir cu feculă, că mi-i poftă.
– Pui în vin de ghimbir?
– Da.
– De ce tocmai pui în vin de ghimbir? De ce nu tăieţei de spanac, sau mangold înăbuşit, sau miel biryani?
– Păi e simplu: din toată cartea aia de reţete pentru wok pe care ai luat-o când ai mers în pelerinaj la Lidl, asta e singura pentru care trebuie rachiu de prune.
– Rachiu de prune????
– Ia uită-te şi tu!

Şi-i arăt.

photo(6)

– Mno, zice; eu mă duc la ABC, dar faci tu de mâncare, că locul bărbatului e la cratiţă.
– Păi cum altfel, iubirea inimii mele?

O jumătate de oră mai târziu primesc de la asistentă, în platou, ingredientele, şi mă apuc să tai cu furie legumele, ui aşa zburau franjurii de varză roşie şi ardei prin bucătărie pe tavan, chop-chop. Când termin cu toate, torn pălinca de la socru cu grijă într-un păhăruţ (dom’ne, reţeta e reţetă!), apoi iau condimentele şi mă apuc să le pisez în mojar, duduind din pistil ca Sarajevo în plin război civil.

– Ce tăt faci acolo? strigă nievasta din sufragerie.
– Vrăjitorie, zic. Stai să-ţi arăt.

Şi mă duc la ea să-i arăt ce chinezeşte pisez eu condimentele, ce baie de arome, ce mirosuri fine.

Acum, toţi cei care aveţi prunci ştiţi cum arată casa atunci când copilul nu e încuiat în pivniţă cu un căluş pe gură: peste tot sunt maşinuţe, indieni, piese de lego, surprize de la ouă Kinder, bile, mingiuţe, motocicletuţe, basculantuţe, maşini de pompieri şi de poliţie. Dintre toate, cele mai dureroase sunt maşinile cu girofar, aşa cum aveam să descopăr eu în momentul în care am călcat cu carnea de pe talpă pe ceva contondent-ascuţit. Am zbierat ca o fetiţă, am reuşit să nu pic din picioare la cât sunt de lung; dar mojarul, cu bunătate de condimente rare şi scumpe, s-a împrăştiat cât era el de plin peste tot covorul, că acuma miroase tot Floreştiul a cartier sărac din Shenzen sau Ho Chi Min City.

– NUUUUUUUUU… zbier eu, condimentele mele, cardamomul, nucşoara, piperul, cuişoarele… cum o să mai fac eu acuma puiul în vin de ghimbir, cu feculă? Plus că nu mai avem nici rachiul de prune…
– Păi condimentele văd că le-ai vărsat pe toate, da’ cum de nu mai avem nici rachiul de prune? Ce s-a întâmplat cu el?
– S-a beut, zic.

 

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. un Neuron Reply

    Văzui acolo şi ceva sherry sec. Clar răchia era spre a fi consumată de bucătar, iar sherry ăla se punea la un loc cu ingredientele. Deci n-a fost niciun bai! 😆

  2. marius Reply

    Mnoa zi numa de unde ai luat Sherry, ca io pe la orice supermarket am intrebat, toti s-o uitat la mine ca la un ciumat bubonic.

  3. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    Repartizare judicioasa de barbat: un paharut de rachiu in wok, restul sticlei pe gat(scop strict medicinal-prevenire lacrimare de la fum)…

  4. boierul barba Reply

    Wok-ul cadou , aflai si eu la sfarsitul carierei mele informationale ca e chestia cu care poti sa-i turtesti fesul tuguiat al sotiei , in materie culinara.
    In consecinta , am bagat becul in Goagal sa vad si eu oarece fite in d’alde astea asa sa par cumva mai coneseur fata te restul populatiei ignorante in materie de wok.
    Pe la niste colorati ce se coabiteaza pe buza cazanului schimbandu-si reciproc cosul zilnic cu cotlete din carnita proprie , din Papua Noua guinee , aflai ca in dorinta de a fi trendy un fartat de pigmeu veni acasa si-i prezenta sotiei drept cadou wok-ul vandut cel mai bine prin tufele junglei . Deloc surprinsa demozela cu frunzele uscate la inghinal , aduna copii si in fata sotului infatuat si mandru se uita in frunza mortololita a wok-ului si spuse : cine nu papa bataturica , nu papa nici ochisor , iar pentru tata , lasati cartilagiul de la nas al fratelui vostru Dumnezeu sa-l ierte ca era cam durduliu, cum spun europenii.

  5. diana Reply

    Din primele fraze am gândit că am greşit cu tastele şi am intrat la hădean pe blog. bată -te că mă păcălişi.

  6. cătălina letiţia Reply

    Hai că mai puțin și iese un Jamie Olivier de Cluj din tine de nu-i adevărat. Numai că o să-ți trebuiască bodyguarzi să te păzească de prunc și de capcanele lui. 😆

Leave a Comment

Your email address will not be published.