N-aşa. Cele trei zile de pescuială au intrat la apă şi au devenit numai o noapte, din motive de lipsă de cvorum.

Unde să mergem? La balta lui Tibi, no, la Sântejude, lângă Dierla.

Când ne-am hotărât? Apăi pe la vreo 5, no, şi nu aveam nimica pregătit: undiţe, momeli, nimic.

Cu cine am mărs? Apăi cu Tzo şi cu Micuţu, zis Micuţu’ din motive care ţin de faptul că e mai mititel el, aşa; şi e şi din Abrud, şi cînd era mai mic se lua la trântă cu ursu’, no.

Şi am pornit şi am ajuns seara pe la 9, că abia am apucat să aruncăm beţele şi să cinstim o sticlă de coniac, dar numai  cu mâna cu care nu ne apăram de ţânţari; că or apărut instant şi ne-or dat omorul (io mă distram, că erau rudele mai pricăjite ale suratelor lor din Deltă, care sunt cât condorii).

Amu, pentru pescari: drumul este practicabil, iar balta asta se prezintă într-un mare fel.

photo 2  photo 4 photo 1

E frumoasă foc, are pădure pe un mal şi stai la umbră ca bossu’ pe caniculă import Sahara; peisajul e superb, liniştea e cea mai adâncă, vizavi de pădurea de stejar e pădurea de brazi şi numai dealuri în jur. Când am ajuns, am discutat cu Tibi, patronul de patron, şi dintr-o dată numa’ ce-l văd că se uită-n zare şi ne face semn: ni, căpriorara! Şi într-adevăr căprioara păştea cuminte pe o culme, la vreo 3 km.

Deci fain.

Altă chestie faină: e catch and release, aşa că laşi monştrii să prindă şi bacalaureatul viitor. Dacă prinzi până în trei kile de caras, îl poţi duce acăsică să-i dai la pisică.

Şi încă o chestie faină: plin de vietăţi de apă – egretă mare, lişiţă şi încă ceva păsăret. Un pui de şarpe, şi cam atât.

Plus chestie faină – poţi campa pe malul lacului, şi dacă promiţi că nu asculţi manele poţi face şi focşor. Şi ţi se pune la îndemână cărucioare pe două roţi să-ţi cari calabalâcul, chiar dacă în vreo două locuri erau nişte punţi un pic cam provocatoare pentru fese opărite de orăşeni.

photo 3

Taxa – 25 lei/zi, 25 lei/noapte. Deci 50 lei 24 h, şi jur că merită, aşa cum veţi vedea în cele ce urmează.

Am ajuns pe baltă tocmai când nişte bistriţeni mai eficienţi ca noi lansau undiţele.
– Rahat! am zbierat la ei în semn de salut.
– La fel! mi-au şoptit ei. Dar mi s-a părut că nu prea s-au bucurat de salutul meu, ce-i cu atâta coprofagie între pescari.

Mno. Toată noaptea nu o tras nimic, numai noi la măsea şi apoi la aghioase.

Apoi ne-am trezit la priveliştea aia frumoasă şi la o beruţă rece şi papa din conservă. În undiţe – mămăligă, boabe de porumb din Bonduelle, porumb cu aromă de mărar şi usturoi şi viermuşori pentru plută.

Şi stăm, mai aruncăm un premix să momim şi câte o mămăliguţă. La plută era scandal cu cărăşeii, dar erau din grupa mică, deci numai de distracţie.

Apoi începe căldura tropicală pe care oricum o simţeam şi la umbră. Vine Tibi să vadă ce am făcut, ne spune că bistriţenii au luat vreo 2-3 crăpălăi la vreo 2-3 kile peste noapte, cinste lor. Apoi ne explică cum, acum vreo 2 ani, într-o toamnă, frunzele stejarilor de pe mal au căzut în lac şi taninul i-a otrăvit vreo 10 tone de peşte (!). Aşa că a repopulat lacul şi şi-a cumpărat şi 400.000 de bucăţi de puiet de fitofag de la Galaţi, să nu i se mai întîmple tragedia şi la anu’! Şi acum are fitofag în lac; haidem să-l vedem. Şi ne suim pe o coastă de deal, şi vedem peştălăi la 2 kile cum ieşeau la suprafaţă să respire!!!

Şi mai stăm la o poveste, la o conservă, şi zbrrrrr! Intră pluta la fund ca apucată.

Şi-mi înţeapă Tzo un crap de un kil de mai mare dragul! Pe care-l scapă din cauză de mal prea abrupt.

Pfuaaay, parcă am luat foc! Refă monturile, verifică momelile, rosteşte incantaţiile, lansează din nou!

Şi iar un crap de un kil la Tzo! Tot la plută! Hahaaaa, pe ăsta l-am scos afară, l-am pupat şi l-am proslăvit înainte de a-l elibera în lumea lui pelagică. O să vă pun şi pozele imediat ce-mi vin de la photoshopat.

Şi stă Groparu şi se gândeşte că iară nu are noroc la peşte; mai ales că, după canicula aia pe care adormisem şi mă trezisem fiert de insolaţie, pe cer se îngrămădeau nişte nori negri ca Samuel Jackson, într-un film cu asteroidul pe care-l violează Bruce Willis.

Şi, fireşte, începe o ploaie, fraţilor, cum numai în Evanghelii mai citeşti. Băi, deci ropoia cu grindină şi stropi de zici că făcea pişi pe noi Tyranossaurus Rex. Şi eram toţi la adăpost în cort şi ne uitam unii la alţii că ce bine ne e, în loc să fim la birou.

Şi odată ce-mi sare Tzo în ploaie strigînd hai, bă vacă, ca-ţi bagă băţul la fund! Şi-mi înţeapă un peşte, şi apoi îmi înmânează băţul să-l scot eu afară, că era lanseta mea. Lanseta cu mămăligă în ac.

Băi, şi începe o luptă epocală dintre mine şi fiară ca-n “Bloggerul şi marea”! Dă-i fir, trage-l încolo să nu ne încurce beţele, trage-l acuma – ui aşa mă tot ghida Tzo. Şi io răcnesc în spate către Micuţu: scoate, bă, telefonul şi filmează, nu sta cu deştu-n fund! Şi scoate, şi încep şi eu, şi Tzo să băgăm show megashow, că de acum eram filmaţi, şi trebuia să facem caterincă.

Cât să fi durat? O oră? 2 minute? Asta numai bunul Dumnezeu al peştilor o poate şti; cert este că, după o luptă între inteligenţa şi forţa mea nativă şi puterea brută a lighioanei, scoatem, uzi leoarcă, repet – pe o ploaie diluviană din Jurasic – cel mai sexy crap oglindă de un kil de pe faţa pământului. Bă, ai prins asta? urlu la Micuţu’. Dară! rânjeşte Micuţu, cu zâmbetul pod între urechi, filmînd cu pasiune. Haha!!!! urlu eu din stratosferă, şi îi trag un pusi la peşte, şi fac un moonwalking, şi sar în aer 7 staturi de om, şi ţip ca o fetiţă către Sf. Ilie (oarecum cu teamă, că le trăznea şi fulgera ca pe front, şi se cam moare din asta).

Apoi, sub ochiul necruţător şi rece al camerei, mă îndrept cu trofeul către baltă, îl eliberez frumos pe King Carp şi îi urez odihnă plăcută şi să se bucure de mămăliga din burtică, Doamne-ajută.

Apoi dau fuga, ud ca un burete, în cort, şi zic:
– Dă-mi, bă, să văd şi io filmarea!!!!!

Micuţu’ scoate telefonul, butonează la el şi dintr-o dată îi cad fălcile a depresie şi mi se confesează sec:
– Am uitat să apăs pe Rec.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 20 comments

  1. un Neuron Reply

    Io te cred şi fără filmare, că ştiu şi io stiluri d-astea!
    Ps Magnific peisajul, ieftină balta!

  2. ion ion romanul care nu face politica Reply

    poveste pescareasca 🙄

  3. Groparu Reply

    @ Daniel: da, cu bani cu un chip de pește pe ei.
    @ Un Neuron: abia astept pensia, poate ajungi si tu acilea sa merem o tură!
    @ Gigi: la tăți ni-i greu.
    @ boemul: nu, voi sunteți departe de așa loc frumos.
    @ ion ion: 😀

  4. Cristi Reply

    Gropare ca ai adus aminte de carasel. Caras cat palma (obligatoriu caras) curatat de solzi si mate, tavalit in malai si prajit in ulei, il mananc ca pe chips-uri. Carasul e bine sa fie de apa statatoare, e mai dulce, ala de Dunare sau rauri nu-i chiar asa bun.
    Sau alta reteta de caras din asta mic, se curata doar de mate se da bine cu sare si se lasa la uscat intr-un beci. Iarna, uscat bine, e o minunatie.

  5. Groparu Reply

    @ Cristi: ase-i mancam si noi in Delta, cu tot cu oase (hint: ii tai foarte marunt de-a lungul coastelor, ca sa se poata frige oasele), dar daca nu ai o perie de sarma sa-i cureti de solzisori e o durere in dos sa-i faci curati. Tu ii frigi cu tot cu solzi?
    @ sfinx: pai fa ceva in privinta asta!

  6. remus Reply

    ti-am facut publicitate pe feisbucu meu, nu de alta da pe langa povestirea ta si epicul moment in care colegul a uitat sa apere “rec” (patit si eu la filmari la nunti ), a aparut comentul anterior cu :” ce browser folosesti la pescuit.” Cristi Timisoara esti genial :d pun pariu ca lucrezi in domeniul IT :d

  7. boierul barba Reply

    No Groparule, dragule stii ce cred eu ??? , chestia cu …”Am uitat să apăs pe Rec” e o scuza onorabila a harniciei tale de pescar iar crapceanul descris frumos, frumos ramane nephotoshopat asa de povestit la nepoti. Uite ca te banuiesc pescar cu pretentii sa-ti ezvalui un secret in bransa: celemai bune partide de pescuit sunt alea pregatite in graba, fix asa cum ai plecat cu prietenii. Cat priveste instrumentarul , puteai sa fii si mai operativ si simplu …. sa te lipsesti de bete si sa utilizezi metoda “ademenitului la rama”. Daca nu cunosti procedeul uite cum sta treaba: Pe caldura mare doi dintre voi , tu cu rama sau cu ce mai are omul la casa sa in dotare si Micutul cu bata de basseball din dotarea masinii intrati dezbracati in balta cu peste stati asa nemiscati in silentio stampa , pana vine crapceanul ademenit la rama .
    Fix atunci , dar fix atunci , Micutul trebuie sa-i aplice legea martiala cu bata oglinditului burtos ,si iaca trofeul de fotografiat pentru posteritate.
    Aici e o smecherie pe care multi nu o stiu si rateaza: desi e dificil, nu cumva sa-l rogi pe Micut sa-l mai lase la rama pe amfibian , ca se prinde de cacialma si l-ai scapat.

  8. Cristi Reply

    @Groparu: daca il frig (pe tabla, disc sau gratar), da, cu tot cu solzi. Dupa se toarna putina apa calda si se desprind solzii toti. Cand ii prajesc in ulei ii curat cu un cutitas, am destula rabdare. 🙂

  9. cristian gog Reply

    Ce bine că ai zis mă! Cand tu publicai articolu asta eu eram pe balta la Micesti. Păi nu făceam noi să ne sincronizam cumva?

  10. Greuceanu Reply

    Mai jti vorba moldoveanului?!
    ” Foaie verde batz /
    N-ai de lucru’?! Fat-tz!”

  11. Liviu Reply

    poarol mon cher ca nu-i pescareasca. incerca-i balta in septembrie 2013. hotarat sa stau de vineri pana duminica. extenuant. nu tu pauza de bere, pauza de un gratarel ceva.. nici macar de-un pui de somn. Sambata seara am decretat cu amicii ca pescuitul nu-i totul pe lumea asta si am lins ce era de lins, am gratarit ce era de gratarit asa incat sa nu parem dubiosi in fata fetelor daca ne-am intoarce acasa cu pileala si mancarea in traista.

  12. nerghesan alexandru cosmin Reply

    Dragi pescari ieri am fost la lacu lui tibi si am fost foarte dezamagit in primu rand miam rupt toata masina pe drumu ala si in plus tatal lui tibi ii un om fara caracter un nesimtit ma pus sa platesc 2 taxe pt ca am fost cu inca 2 prieteni deci aveti grija daca mergeti acolo pt ca nu va spune de la inceput numa dupa ce va instalati. Mare nesimtit omu aveti grija.

  13. nerghesan alexandru cosmin Reply

    Cat despre pesti nu prea merita pt ca o bagat numa ciortani alceva nu se prinde

  14. andrei cristian Reply

    sara buna dragi confrati de suferinta! ….de suferinta zic ca dupa cum orisicare dintre voi stie deacuma, tare greu betesig mai ii si asta cu pescuitu,
    mno, dara cu tat stau panet ca disperatu si cot balti si omeni sa zaca despre iele, no ca dara am dat iara de balta lui tibi. booon, no, zac iara ca amus vreo tri ani am fost-am si io cu preteni mei pacol si inca de vreo 4 or 5 dati.
    sapoi dara ca ceam vrut io sa spui: ba, balta-i faina,…faina no, nici n-ai ce zace, da sa nu vie caldu din dricu verii si sa nu prinz loc su padure ca draci te-or gasat. drumu, apai drumu, drumui praf, da praf si nici nui putan de la cluj. peste, apai peste atuncea era, da iera nu gluma ca intr-o nopte ne-am luat de-o groza numa cu torpile 5 la 9 kile.
    si iara daca-i ceva de groza, apai batranu, tata lu tibi, pai ne-o cicalit ala in tat felu, cu taxa, cu focu, cu galagia…
    de ne-am luat de-o groza si n-am mai dat pacolo.
    s-amu ma jur ca taganu pa coptii ca nus cocalar, da dupa niste stampe de jinars am vorbit pote un pic mai tare da nu ntratata casa vie sa ne cicaleasca unantrunasi sa ceara bani fara vrun motiv.
    …no sapoi i-am pus capac si n-oi mai mere acol-n veci!!!
    ….ca daca omu nu-i om….

    n.a: mai iera omini pa balta da nu de natia me, so facuto s-aia panarama, iei si cu muierile lor, aprope jumate de nopte,…da la dracu daca le-o spus careva ceva.
    mno, amu dacam suparat pa careva sa vie sa-i tai nasu, ca-n povestea cu pacala! he he he!

Leave a Reply to remus Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *