Că tot intrăm în perioada lu’ “să nu uitați 22 decembrie!!!!!!”, o poveste de pe vremea comunismului.

Se făcea că pe 23 August, un cuplu de profesor cu medic repartizați în Carei trebuiau să fie nași în Șimleul Silvaniei.

Adică la vreo 70 de kilometri distanță, deci 14 ore de mers cu Dacia (glumesc, numai 6).

Și așa s-or înțeles cu mirii, că nașii aduc tortul.

Și, în focurile pregătirilor, nașii or lăsat tortul lângă garaj în timp ce tot aduceau la mașină pachete cu ce mai mai aveau de dus la nuntă. Și… no, ce vă așteptați? Glazură cu frișcă, unt și ouă, odată o trecut mâța prin preajmă, și când s-o pus, frate, pe lins, ca-ntr-un film cu Titus Steel și Piticu’ Porno… până să se prindă nănașii, tortul era ca un trunchi maro ca de copac fără nimic pe el!

Se zbat ei, dau niște telefoane… rezolvă, în cele din urmă, ca o cofetăreasă din Tășnad să le repare tortul. Așa că dau gaz, ajung în Tășnad, cofetăreasa le umple tortul cu glazură, gata, nenicule! Îi mai servește și pe ei cu niște frișcă, că așa-s oamenii în partea aia a României, te servesc cu ce au, mai ales dacă-i frișcă de trei săptămâni ținută la soare.

Cei doi pornesc mai departe în odiseea lor, când doamna cu tortul în brațe zice: fii antenă, trage un pic pe dreapta… că am o nevoie de la frișca aia! Omul oprește, doamna nașă pune tortul alături, coboară cu grijă din mașină, să nu-și strice cocul P+2+M, intră în păpușoi, suflecă fustanela și se eliberează ca o pasăre (după cum zic și înșiși nemții, “frișcăn macht frei“).

După ce revine și-și continuă drumul, odată numa’ ce zbiară doamna:
– OPREȘTE MAȘINAAAA!!!

Așa o frână o pus domnu’, că tortul s-o lipit, clătită, de parbriz…
– Ce-ai pățit, femeie?
– Tre’ să întorci, mi-am pierdut lănțișorul de aur la toaleta outdoor.

S-or întors… și no, caută de nebuni prin păpușoi, căldură mare, glazura aia de frișcă aproape că fierbea în Dacia încinsă, că amu le era frică să scoată tortul la umbră, că poate venea vreo viezuroaică din aia care mănâncă torturi de miresici… în cele din urmă or găsit ei lănțișorul lângă căcuța doamnei, s-o gătit nașa iară, cu cocul ăla stil pagodă chinezească, s-or suit toți și aproape or ajuns la nuntași, care-i așteptau cu sufletul la gură, că fără nași nu putea începe nunta, nuntă de noapte…

Da’ cum să le dai la oameni tort fără glazură, cu frișcă lipită de parbriz? Așa că înainte de a ajunge la nuntă, or tras pe dreapta… or cerut de la o casă un cuțit, s-or apucat să lipească și să sculpteze frișca înapoi pe tort, deși nu se mai vedea scrisu’… Și într-un final, or ajuns cu bine la nuntă, or beut o palincuță, să le mai treacă emoțiile, și or tot petrecut până-n zori…
– O porție dublă de tort pentru nașu’ mare, să trăiască, lamulțeani! o strigat vornicu’.
– Mulțumesc, mulțumesc! zise nașu’, dar mai degrab-aș bea ceva.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. Cami G. Reply

    @Groparu, dacă ești prea copleșit, trimit adresa mea. Că doară la ce-s buni prechinii?! :mrgreen:

  2. Cami G. Reply

    Cât despre tort, îs în asentimentul nașului: prea multe calorii! 😀

  3. Diana Reply

    Las’ ca azi tortul cade pe umerii unei prajiturese profesioniste, cu pagina pe Facebook, ce-are in numele brandului ceva cu “cupcake” si-ajunge dracia dulce cat ai spune “No, ce drag ii graiul ardelean” 😀

Leave a Reply to boemul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *