Nuntă la Sibiu
Weekendul ăsta l-am mai însurat pe unu’. Cel mai vechi prieten al meu (suntem prieteni din grădiniţă).
În primul şi-n primul rând am ajuns în Răşinari – cartierul lui Cioran şi Goga – sâmbătă, cu câteva minute înainte ca onor cuplul de însurăţei să intre în beserică. Afară era zăpadă, iar cortegiul prenupţial înainta iarna pe uliţă. Ca să ţinem pasul cu gaşca, l-am luat pe Gropărel în braţe şi ne-am grăbit să-l auzim pe popa. Ciubotele de Gropărel, năclăite cu zăpadă, îmi veneau la nivelul prohabului; iar zăpada adunată pe ele s-a topit veselă la mine pe şliţ. Aşa că am intrat în sfânta biserică cu o pată ca de pişu pe pantaloni, lucru despre care “Răcnetul Răşinariului” va scrie negreşit.
Apoi am ajuns şi la nuntă, unde am discutat pe îndelete cu un răşinărean care se plângea cât de greu îi este lui cu doi copii la facultate, agricultor fără serviciu, cu casă mare şi două maşini, una pentru fiu-său, cu motor de 1.9, şi una a lui (numai cu vreo 2 anişori mai bătrânică decât maşina familiei Groparu); şi care nu plăteşte impozite, că nu figurează nicăieri cu venit, moment în care mi-a făcut plăcere să constat că bine că plătesc eu taxe la Boc, Crin şi Ponta ca un prost.
Apoi s-a dansat. Bă oameni buni! Sibienii ăştia prevăzuţi cu musteţi dansează ca apucaţii, aşa ceva mai rar. Şi-au rupt condurii cu furie şi au aburit geamurile pe interior. Şi am halit şi am beut un vin roşu care de fapt era vin alb, şi ne-am distrat. Şi cred că cea mai sugestivă descriere a unei nunţi sibiene vine de la sasu’ (salut, Rolică, dacă citeşti – respecte eterne!):
“Vine cuplul – pe la 50 de ani – la nuntă. El cu musteaţă de pădurar; ea pregătită din timp cu trei maieuri şi două cămăşi de schimb.
El înghite nişte rachiuţ de poftă bună, apoi începe jocul: el zbiară nişte chiote de adunat oile la muls, sare în mijlocul nunţii şi începe să tropotească; şi joacă jiane, haţegane şi sârbe, învârtite şi hore, şi mai şi bagă rachiuţ de prună sub mustaţă; până când, la un moment dat, muierea cârâie scurt; la acest semnal, masculul – tranpirat ca un burete de vase – fuge repede-repede la budă şi îşi schimbă maieul şi cămaşa. Revine şi continuă să ţâpurească şi să joace muierile creştinilor de la nuntă, pentru că nievasta din dotare era oricum sfârşită, şi să mai puncteze pauzele cu degetare de pălincuţă; apoi, la al doilea cârâit al muierii, mai dă o tură la budescu, unde schimbă din nou uniforma; apoi revine, ia o verişoară sau cumnată la joc, pe care atâta o învârte de la un moment dat verişoara sau cumnata cade peste nişte vreo 16 mese; în acel moment, nievasta dansatorului cârâie scurt către el din nou, iar el, ruşinat, se pune la masă, de unde nu se mai ridică toată seara, bînd numai rachiu şi nemaivorbind cu nimeni”.
Pam-pam!
mnoa las ca pata era de zapada/nea, incolora inodora , nu ca o “harta”galbena/ maron pe 0 pereke de kilotzei…
Simboalistica:
Rece in tarzie, Nunta la Sibiu* devine fierbinte o aversiune a lichidelor : Lichidele acestea (inclusiv impozitele) se scurg pe rand pe orice om al clipei, un biet sclav : Sclav al aparentelor la pete si ziar, sclav al averii neimpartasite cu legea, sclav de nevaste rea si alte dogoritoare, printre care si beutura, nu putina si foarte degradanta prin grade, in sus si/ sau in jos. Si pe unde putem sa mai scoatem camasa ? Pe Budislavu -nu – pe budescu, un loc prieten, neapasator al tuturor llichidelor de la urma urmei…
*Esenta de legenda a locului ne face sa clarificam ca de la firescul Sa beu , a devenit loc de renume, Si biu.
la o nuntă stăteam la masă cu o verişoară d-a mea, bună rău.
un unchi d-al meu, care n-o vazuse de vreo 20 de ani, a crezut că e prietena mea. asta nu l-a împiedicat să încerce s-o agaţe 🙂
a fost super tare conversaţia lui ulterioară cu tatăl ei, auzită întâmplător de mine 🙂
@joyflint: wtf mo , e luni dimineata. Esenta chintesenta, noaptea veseli, ziua tristi.
Ce tablou de distractie! 😀
(incheiere)
In final sclavul se retrage pe locul chinului fara de glas de langa ne-viata-i elocventa si priveste devastat locul inchipuirii sale de o clipa cu gandul la muratura ce-l asteapta, singura prietena…
in final ti-a placut sau nu? 😆
Te-ai distrat bine?
P.S. Chinurile evaporandu-se, amintirile vor dainui.
am ras cu lacrimi! ai un dar incredibil de a povesti! “Răcnetul Răşinariului” m-a dat gata! felicitari omule, esti de vis!
@ Kitana, @zoltybogata: mi-a FOARTE placut. Am savurat fiecare moment:) PE BUNE!
@ joyflint: mo, uneori mai ca-mi vine sa-ti recomand sa-ti faci blog; sau macar sa dai corect link catre blogul tau!
@ boemul: tata, fa patania asta postare, ca e hillariousssss :))
Daca tot ai fost la Raşinari, nu ai dat o fuga si pana la valea Caselor sa-ti mai aduci aminte de tiganiazii tai?
care-i rolul tau , de “l-ai ” insurat ?
Casa de piatra la fini !
Ce ţi-e şi cu femeile astea! Parcă s-au născut să le facă bărbaţilor viaţa amară, nu? 😆 Când ţi-e lumea mai dragă, o apucă cârâitul. Oricum, pun pariu că dup-aia i-a numărat paharele şi-i dădea ghionturi pe sub masă. 😆
[…] articol a fost citit de 2 ori!Citind articolul lui Groparu, mi-am adus aminte de un clip de pe youtube, care ilustrează perfect cuplul românesc Ion şi […]
Continuarea de la nuntă e în clipul din articol:
http://mamebune.ro/index.php/2012/01/24/nunta-la-romani/
😆
[…] scris la sugestia unui blogăr obscur Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]
Nunta de sirneni in Bv (Sirnea, jud. Brasov): orasenii (adica noi) vin regulamentar la 16.00, sirnenii ajung pe la 21, numa babe si mosi cu telefonu’ prins la brau. Ce dracu mai vin astia acu’?, zic. Au inchis animalele imi sopteste consortul. Se asaza, manca, beau, chiraie putin intre ei si apoi se apuca de dansat. Au inviat babele, mosilor li se aprindeau mobilele la brau, da’ lor le scaparau picioarele. Cica-i cauta moartea pe-acasa! Las’ sa-i caute! Ne uitam ca tampii la ei. Au facut si scandal, ca ne dadeau aia afara la unu! Ei mai puteau! Noi nu. Bravo lor, oameni cu putirinta!