Nordul României nu e România
Sunt în vizită la socri, de Crăciun: amândoi par a-și fi descoperit menirea pe planetă – cum să-l facă pe jinere să crepe de prea multă mâncare.
Mai ales soacră-mea. Da, mai ales soacră-mea.
Mă ghiftuie.
Și nu numa’ ea. Ci și socru-meu.
Care mă îmbată des.
Da’-mi și dă proteine. Gen:
– Gropare, vrei piroști?
– Ce să vreau?
– Piroști!
– Nu știu ce-s alea.
– Cum nu! Piroști sau purcei! Nu vrei purcei?
– Purcei? Adică purceluși? Carne de porc?
– Nu, mă! Purceluși, piroști de-alea! Boace! Vrei boace?
– … (eu, în gând: Do you speak Romanian?)
– Hai, no, că tre’ să știi! Piroști, boace, purcei… cum le zâce, mă, în limba română? Tu fată… ia vino-ncoa’, întreabă-l pe jinerele dacă vrea piroști, că nu mă-nțeleg cu el.
– Iubitule, vrei sarmale?
in nordul tarii nu se mananca sarmale cu furculita de plastic! 😀
Imi pare rau, pirostile sunt niste chestii bune, bune, dar altceva decat sarmalele. Mi-este dor, bunicile mele faceau pirosti, dau o explicatie foarte sumara, sunt ca niste langosi sau gososi (aluatul difera putin pentru ca este mai dens) umplute cu varza acra, branza, cartofi, carne. Mi s-a facut foame, sunt la birou si ma duc sa imi fac un ceai.
Superb!
( in alta locatie,dar “compatimesc” cu tine)
Eu aș zice că NV e cel mai România.
Aici toți știu ce sînt sarmalele, dar le zic piroște.
Deci socrul tău le zice bine.