Umblam cu fiu-meu prin Cluj, pe malul Someșului.
– Tati, hai să urcăm dealul! zice Gropărelu’.
– Hai, zic.

Și pornim… și dintr-o dată aud o liniște suspectă: deci chiar nimic nu mai chiolnăța.

Mă uit mai bine:
– Ficior, tu vezi ce-i acolo?
– Ce-i? zice el.
– Ia uite-te mai bine!
– Nu văd! zice.

– Mă! Cască ochii! Ești orb ca taică-tu?
– Ce să văd? Piatra?
– Ia dă zoom, ca Transformers! îi zic.
– Cum să dau zoom…?

– Dă mai tare zoom!

Și, într-un final, o văzut-o. Nici mâc nu zicea!

– Tati, ce face, ne așteaptă s-o mâncăm?
– Nu! Își clocește oușoarele. O să aibă bobocei.
– Tati, da’ o putem mânca?
– Nu, copile, nu e OK.
– Da’ pe bobocei îi putem mânca?
– Nici pe ei, copile.

Apoi, după o pauză:
– Te-am crescut bine, copile.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 3 comments

  1. boemul Reply

    sper să ai dreptate, dar s-ar putea să-i treacă. uite, acu’ vreo doi ani fi-mea zicea că nu ar avea vreo reţinere să mănânce ponei, dacă ar fi buni la gust şi i-ar fi foame. acum nu mai e aşa. chiar şi când mănâncă iepure tre’ să i se spună că e pui 🙂

  2. Claudia Reply

    Da, sint de acord cu Andreea. Eu, de exemplu, nu pot sa maninc iepure, pt ca mi se pare ca anatomia lui seamana prea mult cu a noastra – cind ii vad omoplatul, mi se intorc matzele pe dos :))) Ciudat, cu vaca si porcul n-am nicio problema, ca astea vin deja transate.

Leave a Reply to Andreea Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *