Ingineri
Vreme splendidă la Cluj (2 grade, nori și ceață), beam cu toții cafeaua în curtea corporației încercând să amânăm cât putem începutul zilei de muncă, Soros nu era prea fericit.
Auzim din depărtare sunetul inconfundabil al unei perechi de tocuri și ne întoarcem din reflex: o duduie cu un pic de minijup venea voioasă către muncă, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place.
În fața ei, la 2 metri, venea colegul inginer.
Colegul inginer ne vede și vine către noi. Îl atac din prima:
– Numai tu puteai veni la muncă fără să-ți dai seama că în spatele tău e o fată frumoasă!
Se uită la mine și-și dă căștile jos:
– Am văzut-o, dar n-am vrut să întrerup melodia pentru atâta lucru.
Sigur avea un defect ! nu avea cum sa fie perfecta !
Daca era perfecta, era acasa la cratita (sau la guvern).
Semnat,
Un inginer !
Uăhăhăăă, incoming hate in 4… 3…
noooo ma !
era satul pentru ca deja executase o kamasutra de dimineata :-)))
… am văzut-o, da’ ce atâta grabă ?
avea omu’ nevoie de melodie, să intre în mood…
prin ‘95, chef în cămin; unul dintre colegi, o să-i spun Robert, urmărea cu privirile o domniță dar nefiind un Adonis, și din cauza asta puțin timid, se rezuma la atît…
apare alt coleg, să-i zicem Ion, în 5’ identifică ținta și o invită la dans; urmează niște măsurători (pipăituri i mean) și niște pre-schimburi de fluide în vederea , evident, aprofundării schimburilor, mai tîrziu, în noapte…
iese puțin domnișoara, Robert se duce la Ion (eram cu toții colegi):
-hai băăă…de ce ești bulangiu?!
-?
– păi eu o văzusem primul…
Da, io-s ăla care le vedea tot timpul primul și rămânea de căruță.
Aș băga și-un emoticon trist, dar ar fi prea trist.
te corectez, is 13 grade afara.
da colega tot faina a ramas pana la final ?