Grija la turturii care pot cadea de pe acoperisuri
Mergeam către cooperativă, că de luni am început plini de entuziasm munca. Tocmai parcasem ca un boss, în ciuda țipetelor de disperare ale muierii care mă împiedică, uneori, să mă concentrez când pilotez prin galaxie Steaua-Morții-Cu-Motor-De-1-Litru.
Like.A.Boss!!!
După 14 secunde de tăcere, nievasta chirăie:
– NU AR TREBUI SĂ MERGEM PE LÂNGĂ STREȘINI!!! Nu pe ghețușul ăsta!
– De ce, ca să nu se găinățeze porumbeii? întreb eu. N-ar fi bai, că poate câștigăm la loto, deși nu jucăm!
– Nu de aia! Dar se pot desprinde țurțuri ucigași de pe scocuri, care să-ți penetreze scăfârlia.
– Iubita mea, valeriana salății mele, arsenicul tabelului meu de elemente chimice! zic eu. Tu nu mai ai cum să pățești asemenea nenorociri pentru că ți s-a terminat ghinionul încă de când te-ai procopsit cu mine, care ți-am consumat tot ghinionul din viața ta!
– Ai mare dreptate, zice nievasta; dar o nenorocire nu vine niciodată singură.
Ieri pe Gandul.info era o stire ca un barbat tinea ostatici o femeie si 11 copii. Si primul comentariu era “asta-i exceptie, invers sunt milioane de cazuri” . Sa-i dea Mniezo sanatate la ala de o scris asta, ca o mai alungat din gandurile negre.
@ CSB: …și la mine. Și la mine.
“Tu nu mai ai cum să pățești asemenea nenorociri pentru că ți s-a terminat ghinionul încă de când te-ai procopsit cu mine, care ți-am consumat tot ghinionul din viața ta!” – Câtă iubire faţă de nevastă! Am notat declaraţia aceasta de dragoste pe zid!
Atâtea vorde de iubire nu am mai întâlnit de multă vreme ….. și toate la un loc! :)) Cu parcarea, m-ai dat gata!
Un cuplu cu un simt al umorului foarte dezvoltat. Ador sa iti citesc blogul.