Am avut o sâmbătă în care mi-am dat seama din nou că nu ai cum dormi într-o casă cu doi copii. Nu ai cum, frate.

Așa că duminică, dacă tot era vremea aia superb de rece și înnorată la Cluj, cu șanse de somn minus zero (conform buletinului narco-meteo), m-am luat și am țâșnit după ciuperci. Ce vă voi reaminti acuma: aveți foarte mare grijă cu ciupercile din pădure și nu uitați de ce a pățit hinul cu familia lui acum câțiva ani de zile. Și sper să nu vă contamineze în vreun fel ce vedeți pe Facebook zilele astea, am intrat în câteva grupuri de ciupercari și mă uimește să văd câtă lume culege găleți de prostii fără să știe exact ce sunt.

Plus că ăsta e cel mai prost moment din istorie să ajungi la Infecțioase.

Am avut șansa să mă ia cu el un super expert ciupercar și nu am băgat nimic în traistă fără aprobare. Expert-expert, din ăla care știe denumirile latinești! Salut, domnu’ Ovidiu.

Iar pădurea… ca pădurea, exact ce trebuie pentru nervii obosiți de statul în casă la calculator și nedormit după-amiezele de weekend.

Unii s-au jucat de-a supraviețuirea. Nu noi.

Ciuperci – pe tot locul, a plouat în ultimele zile și e clar că e vremea lor.

Probabil că nu aveți nevoie de Groparu să vă spună că astea de mai jos, Amanita Muscaria, nu sunt comestibile decât dacă… ești foarte supărat pe viață. Oricum, sunt frumoase ca o câștigătoare la un concurs de Miss – dar nu Miss Ladyboy Thailand, aia-i altceva.

Mi-a plăcut de tupeul ăsteia – direct din creangă căzută, uitați și voi ce frumusețe.

Principala captură, și cea mai lesne – Macrolepiota Procera. Știu că s-ar putea spune că e un pic bătrână, dar nici eu nu mai sunt tocmai tânăr și apreciez mult mai mult o frumusețe matură – cu excepția nievestei, pe care o apreciez și pentru că ea încă nu o depășit 27 de ani și nici nu va depăși decât până peste 10 ani, când va face 26.

După o vreme, au apărut și butucănoasele și picioroasele. Știu că se spune că nu se culeg cu tot cu picior, pe de altă parte experții spun că dacă le tai piciorul pierzi bunătate de pulpă, plus că mai bine se reproduc dacă le cureți la locul de unde le-ai cules ca să-și elibereze sporii. Plus că rizomul, zice-se, e sub învelișul pădurii și se întinde pe metri întregi, nefiind afectat de ce tai la suprafață. Uitați-vă și voi ce frumuseți!

Și atâta am lălăit-o prin pădure până mi-am dat până și eu seama că mă întinsesem prea mult; și am luat-o la picior după numai 6 ore și vreo 15.000 de pași prin codru.

Și acasă, normal că nievasta m-o luat de nou, și am muncit la păstrat ciupercile. O parte le-am tăiat și le-am pus la uscat. Am păstrat și câteva picioare de Macrolepiota – sunt lemnoase, dar dacă le usuci le poți folosi ca și condiment. Iată poza de before:

Și aici e poza de after:

Și, ca să meargă treaba bine, m-am preacinstit cu acest burger de Macrolepiota, între pălăriile cărora (prăjite în sare, piper proaspăt râșnit și fulgi de ceapă) am pus ba un rând de brânză de burduf de oaie+vacă, ba un rând de brânză de capră de la Comlact, și tot așa.

Sper că ați mâncat bine la ora la care citiți asta, pentru că au fost delicioase.

Și, repet – nu faceți din astea acasă până nu știți 100% că e OK, și și atunci haliți cu moderație. NU CA PALINCA, GROPARE!!!

PS: Nu mă întrebați unde am fost, mergeți și voi până la prima pădure mai serioasă și lăsați-vă seduși. Dacă mai avem în ce să ne lăsăm seduși, la ritmul în care taie nebunii pădurile.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. Vlad Reply

    Multumesc mult Groparu pentru ca esti alaturi si ai adaugat link-ul catre video-ul din Padurea Hoia Baciu

  2. Andu YY Reply

    Gropare Norocos,
    Esti norocos stiintific acum cu “Macrolepiota” si alte cele,
    Dar cum mananci ditai burgherul din poza? ca e cam inalt …?

  3. Andrei Reply

    … ca și condiment?

    … CA ȘI CONDIMENT??

    Credeam că dacă ajungi de chiar-chiar n-ai încotro, alegi cacofonia care deranjează mai puțin.
    🙁 #lacrimiamare

Leave a Comment

Your email address will not be published.