Acum vreo 7 ani, Gropăroiu, tatăl gropăresc, s-o dus la container să arunce gunoiul. În mâna cu sacul de gunoi ţinea şi borseta cu toate actele care-l făceau pe el cetăţean român şi şofer. În drumul spre container, între punga de gunoi şi borsetă s-a dezvoltat un concubinaj, aşa că, atunci când s-a dus prima în container, s-a dus şi a doua, într-un moment de neatenţie.

După vreo două zile, Gropăroiu numa’ nu-şi mai găsea existenţa; şi când şi-o dat seama ce-o făcut, s-o dus val-vârtej în container, pe care l-o escaladat ca un alpinist şi o început să caute febril borseta prin gunoaie. “A înnebunit domn’ inginer!”, şi-au zis atunci vecinii, fără să aibe vreunul curajul să-l întrebe ce s-a întâmplat (veneau, îşi lăsau gunoiul şi plecau mai departe clătinînd din cap). Fireşte, borseta nu a mai fost niciodată găsită, iar ruşinea pluteşte şi acum deasupra familiei noastre, Johannis nu mai răspunde la SMS.

Au trecut, aşa cum vă spuneam, 7 ani; şi săptămâna trecută, părinţii gropăreşti au venit la Cluj să stea cu Gropărelul, care primise o săptămână de concediu de la Academie. Au stat ce au stat, şi vineri, când au plecat, şi-au lăsat – fireşte – borseta cu toate actele posibile şi imposibile la noi, la Cluj.

După ce am aflat că borseta rămăsese la noi, a doua zi am încercat să fac tot posibilul să le găsesc o maşină care să le ducă bunul în Sibiu. Dar înainte de asta, sâmbătă dimineaţa am tras un suc la storcător, că Gropărelu’ e nebun după maşina de făcut suc, că e din aia de 70 CP care face ca un motor de vapor – ccccjjjjjjjjjj, apoi hrhrhrhrhrhrrhrhrhrhrrsssshshhhhhhh, şi când bagi morcovelul cu ridiche neagră şi banană face prprprprprprrruuuuuuummmmcccrrrrhshtr!!!! Şi Gropărelu’ e fericit şi chiuie ca-n Ţara Oaşului.

Curăţînd legumele, am lăsat din neglijenţă depilatorul de legume pierdut între cojile de cartofi, goji şi rabarbăr din chiuvetă; şi, fireşte, când am făcut curăţenie, i-am făcut vânt în punga de gunoi fără să-mi dau seama.

Apoi am coborât cu punga de gunoi şi borseta buclucaşă jos, la gunoi şi apoi la maşină. Şi nu m-am putut opri să nu-mi aduc aminte de taică-meu care îşi aruncase din greşeală borseta la gunoi acum 7 ani. Şi m-am bucurat că eu nu am păţit şi eu ca el; pentru că, deşi am aruncat-o şi eu la gunoi din greşeală, am fost pe fază şi am recuperat borseta numaidecât.

Ei; dar de curăţătorul de coajă uitasem, şi când mi-am dat seama de amploarea catastrofei, nu am întârziat să-i comunic nievestei:
– Nievastă… ştii tu curăţătorul ăla de legume? Ăla care îţi place ţie, roşu şi frumos?
– Ce-i cu el?
– L-am atuncat la gunoi, din greşeală.
– Acum! Acum mergi şi-l cauţi!
– Tu muiere! Io, să mă duc să răscolesc prin gunoi…? Io, om cu două masterate?
– Era Tupperware!!!!

Nievastă-mea e în stare să-şi vândă cristalinul ochilor pe, să zicem, o bilă neagră de plastic ordinar pe care scrie Tupperware. Este marca ei de suflet, mai degrabă renunţă la cremele de camomilla şi grăsime japoneză decât să lase în urmă o singură ustensilă Tupperware.
1 tupperware
Cam aşa ceva; dar în loc de inimioară avea ca un buric.

Mno; ca de obicei, porunca ei e dorinţă pentru mine, aşa că fuga repede la container; unde am forat eu şi am dat la o parte câteva pungi de gunoi de acolo, suficient cât să mă vadă jumătate din vecini, dar când am început să dau de necazurile mai serioase din gospodăriile oamenilor, m-am descurajat şi am revenit acasă cu coada între picioare.

Nu vreţi să ştiţi ce mi-au auzit urechile în acea după-masă; şi, cuprins de disperare, am luat legătura cu bunul meu prieten sultanul din Brunei, care mi-a trimis curăţătorul lui strămoşesc de legume; este cel mai valoros curăţător de legume de pe planetă, locul 1 în revista Forbes, aliaj de iridiu cu titan şi gaz nobil, bătut cu safire şi smaralde şi zirconiu natural, cu lamă de la katana lui însuşi Shinto Voinicul, legendarul haiduc nipon; care taie până şi scuturile bionice de pe USS Enterprise.
– Era mai bun celălalt, mi-o retezat-o nievasta din prima.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. boemul Reply

    ba mie fosta nevastă mi-a aruncat (din greşeală, a zis ea) cuţitul preferat la gunoi. Solingen!!!

  2. Groparu Reply

    @ boemul: îl avea, din greşeală, înfipt în spate?
    @ alunelu: e prea ieftin la banii mei. Să văd, poate reuşesc să aduc Ikea la Cluj şi apoi mi se rentează investiţia;) (mersi de pont!)

  3. Ela Reply

    N-ai invatat ca noi, femeile, este sensibiloase tare si ne atasam sentimental de table? 🙂 barbatu-mio nu si-a putut vinde masina (un C1mic, rosu si frumos tare!) pana n-am terminat eu de pi… ochii ca “cum sa vinzi masina in care ne-am adus acasa copilul de la maternitate?” 🙂 Asa ca fii multumit ca ai scapat ieftin.

  4. Groparu Reply

    @ Ela: asa-i trebuie dacă nu a putut arunca C1-le ăla mic la gunoi “din greşeală” printre cojile de brusture pentru sirop. Sper să citească postarea asta şi să ia aminte!

  5. diana Reply

    Nu ştiam că am o soră geamană. Eram încă în insorita şi “crizata” Creta şi ies cu husbandu din dotare la pescuit pe ceva plajă mai pierdută de lume. Pus în coşul cu păpică şi un cuţit mic -da’ din set. No care set? Ăla căpătat ca cadou de la neamurile lui cu nu ştiu ce ocazie. Vinit seara acasă bătuţi în cap de soare – fără peşte şi cel mai important fără cuţit. No! Tătă săptămâna l-am bătut la cap că l-a uitat în anume loc pe ponton şi musai să merem să recuperăm cuţitul că tare bun era şi io numa cu ăla curaţam midiile! Săracu’! Daca-i musai… Şi dacă tot ne-am dus să mai pescuim un pic. Şi când să scoată tăte cârligele şi “musculiţele” din trusă nu gândeşti că află cuţitul?:-P

  6. boemul Reply

    nu, îl avea în nişte coji de cartofi… nu de asta am divorţat, dar cred că a contribuit :mrgreen:

  7. In Lanturi Reply

    Curatator de legume pierdut. Ofer recompensa 2 cutite stirbe si o razatoare ruginita intr-un colt. 😉
    acum cinspe ani nici dracu nu folosea curatator de legume. Pune mana pe cutit si trage tare. 😆 Si asa poti sa zici ca esti si tu barbat de moda veche, ca am auzit ca astia plac acum la femei.

  8. Voi Reply

    Și eu aș face crize – la cât costă nenorocitul ăla de cuțit! De parcă ar ști să și sape după legume! Deh, vrei ”brend”, plătești ”brend”. 🙁

  9. Irealia Reply

    Mama și-a ascuns, în epoca de aur, economiile în cuptor, în condiții de maximă siguranță, doar nu-l folosea niciodată. 🙂 Doar că l-a trăznit pe tata o poftă de făcut pe mastercheful all inclusive, așa că au servit cea mai scumpă cină din viața lor. 😆

    P.s. Sunt de acord cu „nievasta”! Era mai bun celălalt. 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published.