Cea mai tare poantă cu brandul Farmec o ştiu de la Florin Piersic. Pe vremuri, s-au dus în Italia la ceva simpozion actoricesc; şi, ca românii, s-au blindat cu chestii pe care să le poată vinde la talcioc, să facă şi ei o marcă, o liră. Între acestea – vreo două geamantane cu Gerovital, ultimul răcnet, pe vremea aceea, în materie de wellness. Din păcate pentru ei, însă, italienii nu îşi cumpără chestiile de îngrijire personală la târg; aşa că nu mai aveau mult până să se întoarcă cu marfa înapoi, dacă nu le-ar fi surâs norocul să dea de o familie de italieni get-beget atâta de îndrăgostită de marca românească, că le-au epuizat stocul.

Anii au trecut, iar marca Gerovital se simte mai bine ca niciodată. Vânzările de Gerovital reprezintă, atunci şi acum, o bună parte din veniturile companiei; iar din acestea, Farmec ajută lotului olimpic românesc. Ştiaţi asta? 1% din vânzările brandului Gerovital de anul trecut au mers către sportivii olimpici români, iar anul acesta compania clujeană face la fel. O sumă frumoasă. Da, Farmec ajută şi altcumva decât cu un Like şi Share pe Facebook.

Şi pentru că urlă vara afară, Farmec a inclus şi produsele de plajă în această campanie olimpică, numită “Aur, argint si un bronz perfect!” Orice produs Gerovital Sun vă poate aduce una din cele 10 medalii de aur şi 3504 medalioane de argint dacă înscrieţi la concurs codul promotional. Iar dacă doriţi să trimiteţi mesaje de încurajare pe Facebook pentru sportivii români care ne vor reprezenta la Jocurile Olimpice de la Londra de anul aceasta, o puteţi face folosind această aplicaţie. Sunt sigur că le vor urmări mai febril decât urmăresc bloggerii comentariile – ca să nu mai zic că puteţi câştiga săptămânal produse Gerovital Sun, o medalie de argint si un tricou semnat de una dintre gimnastele românce.

Şi, ca să fie treaba oablă, Farmec şi Groparu (www punct ro) vă oferă un tricou semnat personal de una din gimnastele care ne vor reprezenta la Jocurile Olimpice in acest an. Ceva de genul:

Tot ce trebuie să faceţi este să îmi scrieţi, duios, ceva frumos şi haios legat de gimnastică. Ce aţi păţit odată când făceaţi gimnastică, sau cum a urlat toată casa când am luat aurul la Montreal. Sau cum v-a spart vouă Cosmin Stoica, gimnastul, buza într-a şasea (asta eu am păţit-o, că ne certam pe un penar chinezesc). Aveţi vreme toată săptămâna, până duminică la ora 24:00!

Oameni buni, deci să ne-nţelegem: tricou cu, poate, autograful viitoarei Nadia Comăneci. Bă, deci tricou cu, poate, autograful viitoarei Nadia Comăneci!!!

Update.

E timpul să anunţăm câştigătorul sau câştigătoarea concursului. După îndelungi deliberări, juriul, format în totalitate din mine, prietenul meu imaginar şi vocile, au ales-o pe Ady învingătoare la puncte! (comentariul 14). Acum ai un tricou frumos cu care să-ţi acoperi trupul tău nesportiv, cu autograf de la una din gimnastele lotului nostru olimpic. Felicitări şi să-l îmbraci cu mândrie! Şi mulţumim, Farmec, pentru concurs, vă mai aşteptăm!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 22 comments

  1. Irina Reply

    Pai nu se spala, il pui in rama sa te dai mare la musafiri!

  2. Ciprian Reply

    Eu vreau sa scrie asa: “Te puuuupic, esti dlagutz.” Sandra Izbasa =)) =))

    Nu-i nimic haios legat de gimnastica. In timpul recensamantului am ajuns si in casa unui postas. Era sambata, ultima casa pe care o aveam in lista. Nenea e tata a trei copii, dintre care o fetita de vreo 11 ani, gimnasta la centrul . In timp ce completam chestionarele colorate a venit si fetita si ni s-a alaturat la masa. Din vorba in vorba mi-a povestit care e programul ei zilnic, pe scurt, scoala de la prima ora, la amiaza antrenamente pana pe inserat, teme si somn. in weekend mai multe reprize de antrenamente. Si fetita e premianta cu coronita an de an.
    In alta zi, ajung la o batrana acasa cu recensamantul, la doua strazi de casa postasului, batrana de 99 de ani, dintr-o familie de ucrainieni retrasa in Romania pe la inceputul lui 1900. Memoria ii mai juca feste din cand in cand, dar reamintindu-i de anumite momente din istoria tarii am aflat exact anii cand au venit in tara, cand a terminat scoala etc.. La un moment dat in casa apare fetita, nu sunt rude, dar fetita trece in fiecare zi pe la dansa, ii face multe dintre cumparaturi, ii plateste facturile, iar batrana e foarte fericita pentru ajutorul pe care il primeste, fetita nu accepta sa fie platita pentru serviciile acestea. La un moment dat batrana incepe sa planga, spune ca de cativa ani fetita e una dintre cele patru persoane cu care vorbeste (mai erau postasul – tatal fetitei, vecina si mama fetitei), intreaga ei familie.

    Dar sa fie si ceva haios legat de gimnastica :)) , imi amintesc acum de un vecin, 30 si ceva de ani, o varianta a aluia sau poate aleia care prezinta cu Cabral , cand eram mici cam toata lumea jucam fotbal printre blocuri , in echipele de baieti mai intrau si cate o fata mai baietoasa. Vecinul asta, actual fost candidat la o primarie din partea unui partid portocalist, petrecea tot timpul cu fetele, le invata sa fie gimnaste. Noi radeam toti de el, cu atata pasiune si chip de om serios isi freca mintea cu niste copchile. Si ce isteric devenea. “Fetelor, sa nu-mi spuneti mie Lavinia Milosovici daca nu va invat sa faceti roata!” =))

  3. Roxana Reply

    Deci, Groparu! Catalina nu e viitoarea Nadia, e the Queen Catalina! Asa ii spunem pe forumul de gimnastica, asa i-am invatat pe straini sa o cheme, acuma vrei sa le spalam creierele si sa o cheme noua Nadia? Cu atat mai mult cu cat chiar avem o noua Nadia in echipa, Larisa Iordache?

  4. Groparu Reply

    @ Ciprian: marfăăăăă!
    @ Roxana: mea culpa daca s-a inteles ca voi da chiar tricoul semnat de Cătălina, când de fapt voi da un tricou semnat de o gimnastă.
    Cât despre “a doua Nadia”… pfuaaay, dacă ai vedea cum m-am înroşit de auto-mânie! Aici am dat-o în bară ca-n păşune. Păi cui ii mai trebuie o a doua Nadia când noi avem Cătălina şi Larisa? Zi, Gropare!!!!

  5. Roxana Reply

    Exactamente! Iuiuiuiu, de-abia astept olimpiada si fetele noastre sa scoate biste bombe atomice de exercitii (in sensul cat se poate de bun al cuvantului). Ce-ar mai exploda gimnosfera straineza 😀

  6. nicoleta ciocoiu Reply

    imi place sportul insa neatentia mea ma costat 30 de zile cu mina in ghips ,asta se intanpla acum multi ani cand la ora de sport trebuia sa sarim la tranbulina in neatentie si din greseala mea a doua oara am sarit atat de groaznic de miam rupt mina au urmat 30 de zile de stat in ghips si apoi multa fizioterapie ca mina nu era pusa bine ..

  7. Catrina Reply

    Ce vrei sa-ti spun? A fost geniala faza de la premierea de la Europenele de anul asta: sol si birna unde ale noastre si-au impartit locurile 1 si 2. Pe 3, la amindoua, era englezoaica. Doua festivitati, 3 premiate, primele 2 locuri fiind ale Romaniei. Ce poate fi mai frumos? Adevaru-i ca, dupa ce atitia ani am fost obisnuiti sa avem locurile 1-2 la gimnastica, oriunde ne-am afla :), pauza de dupa Bellu-Bitang ne-a cazut greu la stomac. Acum am reinvatat ce inseamna sa fim mindri de “fetele noastre”! Bafta Romania oriunde te-ai afla!

  8. Dan Andrei Reply

    Catalina Ponor are multi multi ani pentru o gimnasta. E aproape o bunica !

  9. Steluta Reply

    Ceva haios legat de gimnastica ar fi incercarea fetitelor (pe vremea cand eram eu mica) de a o imita pe Nadia Comaneci exersand dif execitii de gimnastica. Cea ma haioasa mi se pare cea cu spagatul cand de fiecare data era imposibil ca macare uneia din prietene sa nu i se rupa pantalonii sau sa nu poata face spagatul pana jos si sa ramana cumva in aer putin deasupra pamantului :)))

  10. ady Reply

    ceva aproximativ haios (pentru mine mai putin): in clasa a v-a si a vi-a am invatat la “clasa cu profil sportiv” 10 ore de handbal pe saptamana. pentru mine, iadul pe pamant. norocul meu ca proful s-a prins repede ca n-are ce sportiv scoate din mine si m-a lasat in pace. da’ tot imi statea inima in loc cand urla la alelalte (scotea untu’ din colegele mele, a reusit sa scoata si sportivi de performanta, cristina varzaru de la oltchim valcea a inceput cu el ca antrenor; e cu un an mai mare ca mine). si intr-o zi trebuia sa dam niste probe pe aparatele de gimnastica. in seara aia sortii au picat pe “capra”. am fost si sunt foarte scunda (1,5 m in prezent). dupa vreo 3 sarituri cand am ramas pe capra, fara sa ajung pe partea ailalta, antrenoru’ a urlat la mine de s-au zguduit si peretii, nu doar geamurile; asa am am facut efortul suprem. aproape am reusit sa trec peste capra. aproape, am cazut pe partea cealalta intr-o pozitie extrem de nasoala, contactul cu podeaua (salteaua, totusi) facandu-se in acelasi timp cu partea latera a capului, o parte din gat si un umar. restul corpului a venit si el foarte grabit, sa nu piarda distractia. antrenorul n-a mai incercercat niciodata sa ma forteze sa fac ceva. (intre noi fie vorba, chiar ma straduiam din toate puterile; dar de unde nu-i nici Domnu’ nu cere).
    mi-am dat seama cat de periculoasa putea fi cazatura aia abia multi ani mai tarziu. dar pt altii a parut foarte comica.

  11. iulia Reply

    Eu mi-am dorit foaaaarte tare sa fac gimnastica , Aproape am ajuns gimnasta …dar mi-am ratat cariera cand m-au dat ai mei la gimnastica si , de la a doua sedinta, stateam pe banca si refuzam sa misc pe motiv ca nu am dormit de amiaza…

  12. DAD Reply

    Eu mi-am rupt toate degetele de la piciorul drept incercand sa o fac pe gimnasta 🙄

  13. Cristina Reply

    Am avut si eu momentul meu de glorie in gimnastica… se intampla candva in liceu, la ora de sport, cand aveam de dat o proba ce consta intr-un exercitiu la sol… eu impreuna cu cateva colege am facut handbal inca din scoala generala, asa ca, mobilitate “ioc”, spatele teapan,etc… In schimb, colega mea de banca care era o gimnasta foarte buna (asta se intampla pe vremea cand Nadia de abia incepuse gimanstica) mi-a compus un exercitiu pe baza unuia al Ludmilei Turisceva (nume mare in gimnastica, cu adevarat)… si iata-ma executand cu mare clasa acel exercitiu si cu super gratie dar numai de la coate pana la varful degetelor de la maini. Bineinteles ca toti colegii mei s-au zguduit de ras, iar eu am luat un 10 cat mine de mare pentru ambitie si perseverenta… a fost deosebit de hazliu, credeti-ma…

  14. blo Reply

    Nu stiu daca-i haioasa, dar pentru mine e o amintire draga.
    Aveam 4 ani cand m-au selectat in lotul de gimnastica al clubului Steaua, si pe vremea aia ma antrenam cu Bela Karoly si cu nevasta-sa.
    Fiind atat de mica, mi-era teama sa lucrez la paralele, pentru ca erau foarte sus, asa ca antrenorii au gasit metoda de-a ma face sa scap de frica de inaltime. Ma aruncau in sus pana aproape de tavanul salii, si ma prindeau.
    Multi ani mai tarziu, cand m-am apucat de aikido, cursurile se tineau in aceeasi locatie a fostului club Steaua. Stiam ca acolo am facut gimnastica cu ani in urma, insa cand am intrat prima data in sala si am ridicat privirea spre plafon, mi-au dat lacrimile.
    Oamenii astia nu erau doar antrenorii nostri, erau niste persoane incredibile, a caror amintire o pastrez cu drag dupa mai bine de 30 de ani de-atunci.
    E ciudat, dar desi imi aduc aminte juliturile, vanataile, tendoanele intinse la maximum, durerile de muschi, de oase si uneori de suflet pentru ca nu-mi iesea un exercitiu, anii in care am facut gimnastica au fost minunati, mi-au format caracterul si sunt profund recunoscatoare pentru ca am avut privilegiul de a fi indrumata de niste antrenori atat de minunati.
    Nu cred ca ei mai mai tin minte, desi pe vremea aia ma poreclisera “speranta Stelei” 🙂

  15. diana Reply

    ma’ tu ai fujit in Delta?! de tri zile nu mai scrii nimnica 😥 . 😆

  16. Groparu Reply

    Concursul s-a incheiat, asa cum am spus, azi-noapte la ora 24:00. Mulţumesc tuturor foarte frumos pentru participare si vă mai aştept pe la noi prin cimitir! Câştgătorul a fost anunţaţ în update la postare. Să fiţi iubiţi şi cu încheieturi de gimnaşti!

Leave a Comment

Your email address will not be published.