Mă aflu într-o perioadă existențială de rutină de tipul birou-familie-pat, în care răspunsul la întrebarea ”ce mai faci, Gropare?” este mereu ”iaca, bine, m-am băgat slugă la copii!” Voi, eștia cu mai mulți copii, știți voi la ce mă refer.

Și, pentru că existența mea este destul de lineară, mă surprind uneori cuprins de sindromul coronavirusului soldatului aflat în armată: din lipsa de diversitate existențială, îți trec atâtea și atâtea gânduri cretine prin cap legat de ce ai făcut în trecut că ți-ai putea deschide un muzeu cât Ermitajul. Știți voi, pe stilul pensionarilor care toată ziua se uită la Gâdea care întoarce pe dos ultimele trei cuvinte zise de ”Huooo, Iohannis!” acum 4 săptămâni.

Și normal că orice privire retrospectivă ignoră cu grație lucrurile bune pe care le-oi fi făcut și eu și preferă să se concentreze pe răutățile, scandalurile sau eșecurile plenare pe care le-am păstorit. De exemplu, de ce nu-mi fac un profil secundar de Facebook ca să-i transmit multă sănătate acestei doamne intelectuale…


Că mi-am și luat blesteme, Dumnezeu să te ferească de dragostea oltenească

…că ea mi-a dat block, n-a mai stat la discuții cu mine?

Și de ce nu am intrat mai des pe bonjourmadame.fr (pour les connaisseurs, NSFW), înainte să pună ăștia abonamentul ăla de un euro?

Și de ce n-oi fi ripostat mai sănătos la gibonii cu care era să mă încaier (tată cincuagenar+ și fiuleț de 19 ani) acum câțiva ani în Plopilor pentru un amărât de loc de parcare nemarcat, pe care-l ”ocupasem” ca să merg la bazin? Că dacă aș fi vrut, probabil că i-aș fi doborât pe amândoi cu jumate de privire, unul bun de pensie socială, altul ca frunza de mușchiulos. Jap-jap, două pălmi de tip bitch-slap, ia să vă văd acum ce faceți, vreți să-mi dau jos slipul ca să mă și pupați în fund?

Și de ce n-oi fi confruntat-o eu pe vecina aia nebună care venea turbată noaptea să ne urle la timpane că de ce toată lumea din apartamentul în care locuiam în chirie umblă pe tocuri noaptea (!), deși toți umblam pâș-pâș încă de pe la 7 seara? O cană cu apă aruncată direct în profil poate ar fi fost mai eficace decât să stăm 4 persoane luni în șir cu morcovul nu-vă-spui-unde că iară vine sonata să ne țină traviate în bloc, de ne era și jenă față de vecini.

Și tot așa, ba cu filme usturoaie în care multe din țelurile noastre au rămas undeva în constelația ”Niciodată”, ba cu împrejurări de la serviciu, ba cu prieteni, lucruri pe care le-oi fi spus și nu s-au mai îndeplinit, că de-aia m-am și dresat să nu mai zic ”fac aia, jur pe roșu!”, ci ”jur pe roșu că încerc să fac aia!” – o mică și subtilă diferență.

Și despre asta voi vorbi eu luni, de la ora 18:00, la I Love Failure, despre eșecuri și despre cum ne definesc ele pe noi. Poate n-oi fi dat eu rateuri atâta de plenar ca acest câștigător al premiului Darwin pe 2020, care a dorit să demonstreze tuturor că pământul e plat și a cam murit puțin în racheta de concepție proprie, dar am ceva experiență cu gherle date, ca să zic așa.

Sper să nu ratez să le și zic! Că ar fi un mare rateu să ratez conferința de rateuri, zic eu.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Mihai Reply

    Dacă ratezi conferința de rateuri – oare nu e definiția succesului?
    Știi tu, minus minus, face plus!
    Și plus plus, face IT-ist (lame joke, I know).

    Uneori tind să cred că eticheta de “rateu” se aplică arbitrar și gratuit.
    Suntem într-o goană sinistră, într-o competiție morbidă pt locul fruntaș la boală, cancere și moarte.
    Ce definește un “rateu”? Un standard impus de o societate bolnavă? Un model de urmat sau tipar de încadrat?
    Cine și în ce bază evaluează?
    Rateu si ratat sunt niște stigme ce atârnă greu, pe unii oameni ce sunt firavi.
    Nu ar strica o moderație, sau zgârcenie, în folosirea termenelor astea.

    Eșecurile, așa cum social media le propovăduiește actualmente, nu sunt altceva decât lecțiile noastre de viață din vremuri apuse.

    Eșecurile trebuiesc adorate, studiate, respectate. Manevrate corespunzător, sunt cheia dezvoltării unui adult responsabil și functional.
    Cred că una dintre bube aici este – Prea mulți snowflakes ce sa dau cu curu de planetă, în loc să accepte că pe lângă drepturi există și responsabilități, respectiv că e ok să nu îți iasă ceva, motiv pentru care înveți ce nu a mers bine și mai încerci încă o dată.

    PS: lu ăsta cu racheta i-a ieșit bine, de tot.

  2. Remus Reply

    Ai de PLM cu cate am dat eu de gard. story frate. nu se pot zice pe post.
    le-ash schimba daca as putea. dar ele m-au definit ca om (nu numa “succesurile”)

    invataminte.
    simple: casca ochii, stai ouside belele, nu fa nimic ce te-ar putea afecta pe viitor, plateste-ti ratele bancii ta timp, nu conduc cu viteza, comunica eficient !!! adica fa-te inteles prin argumente, ai rabdare cu copii, nu lasa angajatii sa te fure, inspira-ti angajatii prin puterea exemplului, nu te lasa fraierit, nu ciordi, fii corect si in public si in privat, nu arunca gunoaie pe strada

  3. Atti Reply

    Dacă e să fac o listă cu ce tâmpenii am făcut, iese un blog, nu doar un comment 😀

    Cum zic ocazional la doamna mea – dragă, măcar o să am ce povești să le zic la nepoți.

    Ca memo to me, lecția a fost (și este) una mare și groasă: ce îți dorești =/= realitate, fă diferența dintre dorințe și nevoi.

    • Groparu Nemernic Reply

      Și cât e de subțire? Că eu încă sunt în mijlocul nebuniei, nici urmă de geniu sau de granițe, oricum nu cred că mă lasă să trec de vamă.

    • Groparu Nemernic Reply

      Pentru că cea mai tare postare pe care aș putea să o pun evă ar fi cu mine și doamna cum ne împăcăm la o ciorbă făcută de ea.
      Cum ar fi asta?
      Da, cred că uneori sunt prea idealist.

  4. Andu YY Reply

    Ontopic , declar ca am esuat in 2 casatorii si tot nu m-am invatat minte.
    Acum sunt la a III-a, cu o fata care e nascuta in aceeasi zi ca mine, dar e din China.
    Nu cred in zodic, dar parca prea multe lucruri se intampla fara sa vorbim…
    De aia am la nick-name 2 de Y in coada, de la numele ei, ca sa ma deosebesc de alte persoane care poarta acelasi nume 🙂 andu

    • Zev Reply

      Andu, eu zic ca este o potrivire, astrala sau mai degraba socio-culturala (poate greaua mostenire ideologic comuna?) intre romani si chinezoaice, sinasta ii face sa se inteleaga bine. Ca nas de botez ortodox a doi copii romano-chinezi, si stiind inca o familie romano-chineza, parca e ceva ce le face sa mearga. Ambele cupluri sunt beton. Pana termin divortul poate se termina si coronavirusul, si ma duc sa prospectez piata, in nordul Chinei, aud ca acolo sunt mai naltute si cu picioare drepte. Si lungi. Si mie-mi treba mai naltuta, ca am 1.95 eu.

      • Andu YY

        @ Zev, asa este , in nord sunt mai inalti, si a mea e din nord, orasul e aproape de Rusia.
        noi de 10 ani nu ne-am certat niciodata

  5. Zev Reply

    Shake it off Gro, nu esti la midlife crisis, prea tanar. Roade si talica niste magneziu sau ceva, cu una mica de palinca sa spele laringele. Cat despre epica confruntare, mereu am fost de parere ca Maslow e in eroare, baza piramidei prioritatilor umane e locul de parcare, dup-aia vin nevoile de siguranta personala, mancare etc. Posibil si ca baza piramidei maslowiene sa fie de fapt impartita egal intre nevoia de loc de parcare si cea de acces la internet. Oricum, ardelenii si cand se cearta pe loc de parcare sunt civilizati – nenea ala pare cel mai oripilat de faptul ca l-ai acuzat ca a folosit cuvantul acela. In Bucale, mai auzeai 30 de iteratii in spatiul ala de cateva secunde.

Leave a Reply to căpșunaru Cancel reply

Your email address will not be published.