Oedip (puii mei, ca nu vreti sa-ntelegeti! nu e ala cu ma-sa, mă, din mitolojie!!) o preluat, o mestecat sh o dat mai departe un tag: “Ce v-ar plăcea să vi se scrie epitaf când vă strămutaţi pe plaiurile vânătorii eterne?” (stiam ca sunt vesnicele plaiuri ale vanatorii, da’ bag samă ca e numa’ rephrase)

Cel mai tare epitaf cica era sa scrie pe crucea lu Daniel Scavinschi, asa cum zicea Negruzzi, oare…? Parc-asa suna:

Sunt Daniel Scavinschi, cel mititel de statura
Pe care insasi natura l-a creat in miniatura
Si caruia i-au cazut mustetile, si e chiar caricatura!

Hahaaaaa! Deci, io-s gropar, da? Normal, ca d-aia am tot timpu’ dreptate, ca tot timpu’ dati din cap ca da cand io zic ceva. Deci.

In primu rand ca cand-a fi sa mor, io astept cu nerabdare orgasmu’ ala de final. Ca cica asa moare cate unii, cu dintii stranshi si urland, ca nush ce endorfine se scapa in pantaloni la tine-n vine, de iti fac marea trecere mai usoara, si cica is aceleasi endorfine care isi dau drumu’ ca nesimtitele cand spermatozoizii (campioni – la unii!) ies din cartilaju’ din dotare, si incep sa alerge ca apucatii, chiuind.

P-orma, cu o secunda inainte, as vrea sa revad filmu’ vietii mele, da’ cu toate betivaniile sh preacurvishteniile facute, să mă râd. Şi daca se poate, să dau rewind si sa fac screenshoate mai ales cand ma f**eam ca nesimtitu’ in multele momente care mi-or punctat aceasta bicisnica si sublima viatza. Si eventual sa pot face si live blogging, ca – jur! – veti avea ce ceti, oioioi…

P-ormă – as vrea sa ii vaz pe gropari cum isi face treaba, si o sa isc o melodie pe sunetul bulgărilor de ţărână care bate ritmu’ pe capacu’ copârşeului. O să fie un remake a lu’ “Another one bites the dust – heh heh!”

Asaaa. Sh-apă – vine momentu’ suprem. Cica pluteshti asa o vreme prin negreatza, sh vezi o lumina, sh tre sa meri spre ea, ca te atrage ca pe o scama un aspirator. Sh aici lucrurile se complica in sensu’ prost.

Ca cica meri, asa, catre lumina, sh iti apare in fatza la ghiseu un functionar ceresc barbos, batraior, cu okelari pe nas sh fonfănit, care vrea sa vada tat ce ai facut, si are in fatza un catastif. Io pun pariu că o sa i se faca un pkik rushine cand o sa vada unele scene, si io n-o sa prea am ce sa-i zic; si îmi voi auzi:

– Acuzarea prezinta dovezi irefutabile. Deci tu nu te-ai dat in lături de la niica: fornicare, betie, clevetit, tras chiulu’, inghesuit studente prin Ratucuri. Ba, in unele momente, chiar te credeai un mic Dumnezau, mai ales cand picurai plastic arzand peste furnicutze; asta e cu deosebire najpa. Si ai si scris in bloage despre Dumnezau, in care cam vorbeai cu el de la egal la egal; ceea ce iara e deosebit de najpa: o fi el tac-tu’, da’ nij kiar asha!!! Ca sa nu mai punem la socoteala ca singurele donatii facute de tine erau cand dadeai bere la prekinii tai betzivani, si credeai ca faci fapte bune.

– Inaltzata excelentza, o sa-l intrerupa Groparu cu juma’ de voce, io… mnoa, asta e, am cam facut ghi tatie, mai ales pacatoshenii. Si inca cu o sete care si pe mine m-a surprins. Si ceea ce e cel mai najpa ie caaa… phuii mei, da’ nij nu prea regret io ce-am facut, ca noa… nu regret! Cum puii mei sa regret? Hai ca betiile le regret, da’ numa alea dupa care m-am simtit cu adevarat oribil, de am umblat o saptamana intreaga chiaun de cap, cu un gust metalic in gură, de la desfacut berile cu dintii; da’ in rest – cum sa regret io tocma’ fornicarea? Ha? Aud? Tu – dumneavoastra – ce ai fi facut in locu’ meu, din moment ce fornicarea era singura metoda de a lipi dreq un zambet pe fătzău’ meu? Ce ai fi facut tu în locu’ meu, când îs atâtea femei neiubite cum trăbă pe lumea asta? Ha? Deci în loc să îmi daţi o moşie ultracentrală în esplanada raiului, cu vedere la muntii raiului populati cu nimfe care face baie dezbracate în tot felu’ de paraie reci care le sumetzeshte sfarcele, voi îmi bagati de vina si îmi daţi ban?

Io sunt sigur ca pledoaria mea nu o sa ii impresioneze prea tare pe cuvioshii gardieni ai Portii Raiului, da’ io o sa incerc, oricum. Sh daca nu mere, o sa incerc cu o spaga micutza, sa deskiza portile numa pana ma poci io strecura inauntru; si daca nici cu spaga nu o sa se poata, o sa ma rog ca totu’ sa fie la camera ascunsa, si ei numa’ sa se prefaca ca nu ma primesc, da’ de fapt sa ma welcome-uiasca ca sa le fac si acolo, la ei in rai, Tiganiada.

Cat despre epitaf, ca parca de-acilea pornise tat, o sa fie cam asa:

“Aici zace **** ******** ******* (asta e numele meu), omul care nu a trait niciodata 2 zile la fel. La moartea sa, prietenii sai in borhot l-au pus, si palinca l-au facut; si cu mare bucurie l-au baut, si mare sarbatoare au facut!”

PS: Dau mai departe gutu-va-n tagu’ asta lu’: Iepurashu’, Varză, sh Muishu.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. oedip Reply

    merci mah ca l-ai preluat ca ramanem io cu el in brate :)))
    si ma trezeam ca-s ca la fotbalu de la noi – io centrez, io sar la cap, io ratez :DDD

  2. Groparu Reply

    …si toate astea in regia, costumele, scenariul si distributia lui Sergiu Nicolaescu 😀

  3. Shadow Reply

    IO zic ma grupule ca daca pe tine te pun in borhot si te distileaza dupa o sa avem de beut vinars…. la ce rezerva de jin ai prin ficatzii aia greu incercatzi:P

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *