Emotii tari, CeFeResti
Plec la București.
Trenul vine pe linia 3, deși pe bilet și pe panou scria lina 5.
Urc în vagon, nașul îmi spune că nu merge încălzirea. Noroc că (sună-mă!) sunt fierbinte.
La întoarcere, prind un compartiment cu două degete de praf pe rafturi.
Un jucăuș a trasat niște străduțe prin jeg
Nici pe străzile românești nu e mai bine: colegul de salon îmi zice că și-a inundat ceva jigler de la BMW-ul lui în ceva baltă de la Sinaia pentru că ceva TIR-uri l-au depășit și i-au stropit motorul (!), și așa mare e balta aia că o apărut până și la știrileproteve. De aia merge cu trenul, altfel ar fi zburat pe șosea.
Îi ofer o bere de la mine: omul are BMW, sigur nu i-au mai rămas bani și de bere.
Emotii tari sunt cand trece sobolanul printre gramezile de coji de seminte dintr-un compartiment in altul iar nasu se apuca sa iti povesteasca” stai calm! pe vremea mea sobolanii erau cat pisicile si nu adormeam ca sa nu ne muste de nas”.
Sunt compartimentele astea intr-un hal ca e de necrezut cum de mai sunt unii care sa le placa sa mearga… A, stai, eu sunt unul din ei.
eu cred ca praful este cea mai mica problema a CFR-ului
incearca sa mergi la baie pe o ruta lunga gen Bucuresti-Iasi mai la sfarsitul calatoriei 🙂