Azi mi-am dus mașina în Service și m-am oprit pe drum să iau mărțișoare. Am o doamnă și o domnișoară acasă, înmulțit cu un tătic și un ficior, deci 5 mărțișoare, da? (niciodată nu am fost prea bun la matematică)

Și în drum spre Service m-am oprit la piața de la Profi din Grigo ca să-mi umplu portbagajul de vestitorii primăverii.

Și m-am oprit la o duduie tocmai când niște cetățeni își exprimau, românește, dezamăgirea:
– Numai mărțișoare de fetițe aveți? Ăăăăă… (unde ”Ăăăăă” reprezintă dezamăgirea, e ”Ăăăăă”-ul ăla cu intonația aia, știți voi care)

Și s-au și tirat de acolo, fără la revedere.
– Exact tipul de cumpărători de care aveți nevoie într-o zi de luni dimineață, te umplu de optimism asemenea oameni! zic, de după mască.

Apoi numa’ de-al dracului, pentru că ăia fuseseră neobrăzați, m-am hotărât să iau de acolo:
– Îmi dați și mie niște mărțișoare de fetițe?

Râdem amândoi. Aleg vreo 5 bucăți, întreb cât fac:
– 18 lei, zice domnișoara sau doamna, nu m-am uitat.

Stau un pic și cumpănesc, scot 20 de lei, îmi pun toga de negociator internațional și nu mă pot abține:
– Mai merge unul până la 20 de lei?
– Sigur, zice doamna-sau-domnișoara, se poate o reducere de un leu la 20 cheltuiți!

Și îmi mai aleg unul și plec în treaba mea.

Și, cum se întâmplă uneori la viteji, după conflagrația de la masa de mărțișoare m-or luat gândurile: băi, deci cât de afurisit să fii să negociezi pentru un rahat de leu, bani de-o caramea, mai ales pe vremurile astea cu români care sărăcesc? Ce instincte de Harpagon poți avea că nu te-ai abținut să nu negociezi după leul ăla, care nu reprezintă nimic pentru tine? Plus că ai cheltuit 20 de lei, în alți ani cheltuiai 90, că luai și la femeia de serviciu de la firmă!

Da, îmi zic, dar pe de altă parte i-am făcut rulaj la doamna-sau-domnișoara negustoare de mărțișoare, practic am ajutat-o să scape mai repede de marfă, nu să stea în frig până la noapte!

Bun, îmi mai zic, dar de ce nu ai plusat tu atunci cu un leu-doi, dacă tot te-a pălit cumpăratul de mărțișoare?

Nu contează asta, contează că faci un business!

Da, dar știi că de la 4 mărțișoare în sus nu mai aveai nevoie de altele! Practic, ai luat două în plus și la unul ai negociat un.fucking.leu!

Păi tocmai, i-am făcut un bine că am luat mai multe decât mi-ar fi trebuit! Și oricum sunt luate de pe Ali Express la 3 cenți bucata, aici le vinde cu un dolar, nu te mai tot consuma, ai negociat și tu 5% și te crezi Warren Buffet.

Și… no, numai din astea îmi trec prin cap.

Deci în cazul în care vă întrebați ce dileme existențiale am avut eu azi, iată. IATĂ! Follow me for more essential dilemmas.

PS: Nu vă pot face poză cu mărțișoarele pentru că până la urmă au ajuns toate 6 la fie-mea, care le-a mușcat capul păpușelelor și posibil să le fi și înghițit, vedem ce descoperim zilele următoare în scutecele pe care le vom examina cu maaaare atenție. Nu râdeți! Că așa se face, sapi toată copilăria în kk de prunc, investigăm consistența, culoarea și alți indici vitali.


N-am găsit o poză mai bună decât asta, sursa: Internet

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. Attila Reply

    Gropare. Sigur nu ești ceva rudă cu nevasta-mea? Că prea vă măcinați singuri creierii când vă merge prea bine.

    Eu zic că vă plictisiți 😀

  2. alunelu Reply

    Ți se trage de când te-ai fript cu tanti vânzătoarea de lapte cu BMW.

  3. Zev Reply

    Gro, poate erau bulgari oamenii aia. Ca la ei martisorul nu e gender – defined. Si doi intrebare – la ceia care nu se definesc, ‘Mx’sii, ce faci, le dai martisor sau nu? La fel si restul de LGBTQ etc, daca ai un coleg, dar nu stii in categoria lui, ce sub-categorie e, ce faci? Ai fix 50% sanse sa se oftice, fie ca ii dai, fie ca nu. Basca, cinci martisoare? Pai in facultate eram la un moment dat patru baieti si vre-o douazeci si ceva de fete in grupa. Toti eram rupti de bani ca tot studentul. Baietii, cum se apropria data fatidica, cum incepeam sa ne uitam anxiosi unul la altul. Si banuitori, incercand sa ne dam seama care se gandeste sa se dea bolnav. Bineinteles, in acelasi timp fiecare ne gandeam ‘dar daca ma dau eu bolnav’?

      • Zev

        Dan poate, dar daca da sigur ca erau moldovence, care mai demult au umblat cu niste bulgari, care dupa consumare le-au susurat tandru in ureche: ‘Nashata programa se zavarshy, jelaem vi leka nostsch’. Dupa care urma ‘Studio Hix’ 🙂

  4. costicămusulmanu Reply

    no, thanks! îmi ajung vocile din capu’ nieu, nu mai e loc și de altele…

Leave a Reply to alunelu Cancel reply

Your email address will not be published.