Ofofofofof, mor toţi ţiganii când vine Groparu şi-aruncă cu banii!

Aşadar, după ce nu apucasem să ne lăsăm bagajele la cală, acuma trebuia să plătim ca să nu le luăm la bord cu noi!
– Pentru bagaje trebuie să plătiţi 40 de euro fiecare!
– Nu trebe! Că sunt mici bagajele! N-au decât 60 de kile fiecare, că nu stăm în Belgia decât până vineri!
– Ba da! Că-s mai mari bagajele decât e voie!
– Ba nu!

Şi, sub privirile amuzant-dezaprobatoare ale românilor care nu se grăbeau (pentru că plecau la Munchen şi la Londra), încep să mă chinui să îndes geanta de laptop cu laptopul în bagajul de cală… şi după ce reuşesc, mă chinui să îndes bagajul de cală în cadrul ăla wizzeresc în care vezi dacă bagajul de mână are dimensiunea acceptată de Wizzair… degeaba.

Omul deja tăiase chitanţele:
– 40 de euro!
– Poftiţi.

Şi fără palincă, şi fucu banii luaţi.

Venind ultimii în aeronavă, nu mai era loc deasupra să-mi las valiza; aşa că am stat jumate de drum cu picioarele pe geamantan într-o poziţie foetusiană, de parcă îi prezentam președintelui propunerea de tăiere a CAS-ului cu 5%. Eu, avînd 3 metri lungime, că-s cam pălug, vă daţi seama ce vedere întruchipam; şi un pasager chiar mi-o făcut o poză pe furiş, când îmi sugeam degetul.

În fine.

Aterizăm frumos în Schengen şi ieşim afară să ne căutăm şoferul de airport transfer, ăla care urma să ne ducă în Mechelen, destinaţia finală: băi, pe nici o pancartă de şofer nu scria GROPARU.RO! Aşteptau preacinstiţii vizitii pe câte un Mahmud, Kerpal sau Jeanettă; dar nici unul nu aştepta vreun român.
– Unde o fi şoferu’? se întreabă colega.
– O să vină el, zic. Probabil e prins în trafic. La ora asta sigur e oră de vârf aici în Belgia, că şi Mechelen ăsta e un fel de Floreşti! Şi acum pleacă toţi să-şi ducă copiii la grădiniţa de stat sau particulară!
turn mechelen
Care Mechelen, cu al său turn decalotat, spune multe despre sexualitatea locuitorilor săi.

Şi stăm în aeroport în Bruxelles, la ieşirea cetăţenilor europeni de rangul al doilea.

Nimic.

Căutăm privirile tuturor, ne holbăm la ei, îi tragem de mustăţi, ieşim afară din aeroport şi intrăm înapoi, dăm bip la hotel – nimic. Unde naiba eşti, bă chauffeur?

Mergem la informaţii: bonjur, găinile noastre-n curtea voastră, unde Manneken Pis e şoferul nostru? Zi repede! Că dacă nu, mă apuc de cântat la acordeon aici la voi în Belgia şi-mi fac palat în Slobozia!

Tanti de la informaţii – fireşte – se face că caută pe calculator, dar sigur – sigur! – se juca Tetris.
– Nu ştiu, je ne sais pas, oh là là!
– Nu mă ajuţi, domnucă scumpă, zic eu.

Trecuse deja vreo juma’ de oră, şi şoferul nostru era mai absent ca neuronii în  clădirea Parlamentului. Într-un final, colega mea, după ce-i scrutează luuuung, lung-lung, merge către o gaşcă de şoferi care îşi aşteptau clienţii şi îi întreabă dacă nu cumva vreunul din ei nu trebuie să ne ducă la Mechelen!
– Mais oui, sare unul ascuns pe după un stâlp.

Ce ciocolata şi trufele mă-tii aia belgiancă faci, visezi?!
– Pe noi ne aştepţi? Le gropaire et son collegue?
– Bien sur!

Jur că omul se dădea pe net pe tabletă sau se juca Angry Birds, în loc să stea să-i aştepte pe pârliţii de români cu zâmbetul ăla tâmp de şofer pe obraji, şi cu numele nostru pe tabletă, că amu s-or modernizat.

În fine, ne suim bagajele în dubă (băgaţi site-ul de cultură în dubă!) şi pornim – prin blocaje de autostradă şi o vreme de zici că soarele avea un ecran de lapte negru – către Mechelen, unde trebuia să intrăm în pită şi-n training de dimineaţă. Mai ales că uite ce postere aveau colegii din Mechelen pe pereţi!
ficat ficat

Ajungem după o oră jumate. Colega mea nu se rabdă:
– Dă-i 5 euro.

I-am dat, pentru că merita.

Ofofofofof, mor toţi ţiganii când vine Groparu…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Catalin Reply

    Eu cred ca nu gaseati soferul pentru ca il cautati in franceza si nu in flamanda. Vorbitul in franceza in Flandra poate duce la manifestari de indiferenta cunoscute si sub numele de “efectul Nem Tudom”.

  2. CID Reply

    Sincer,mai mare antireclama pentru firma la care prestezi decat sa zici ca v-au trimis cu low-cost nu puteai face.Daca tot voiau sa faca economie,mai bine va trimiteau cu autocarul.

  3. diana Reply

    👿 “Mã! Tu ai mers sã faci bani acolo?! Sau sã îi împrãshtii?” Sory pt apelative! Da` amu pe bune “cu ce bani te-ai mai întors?”

  4. Groparu Nemernic Reply

    @ CID: eu si colega cu manutele noastre am ales cea mai rapida varianta, si Wizz-ul erau singurii cu zbor direct. Inapoi am venit cu Lufthansa si Tarom si a durat 7 ore. Da’ sa stii ca cam toate firmele englezesti isi trimit oamenii cu Wizz-ul din Anglia si nu e rusine. Fostul proprietar al fostei firme la care lucram (un gentleman englez atata de respectabil, ca-l chema cu “Sir”!) tot cu Wizz-ul a zburat, desi are mai multi bani decat 4 baroni locali.
    @ Claudiu: ..si cu degetu’ in gura.
    @ diana: apai nu asta o fost problema… ci ca acolo costa 4-5 euro berea. Aia e problema!

  5. CID Reply

    Nu e vorba de rusine e vorba de calitatea serviciilor.
    Ai avut noroc.Poate nu stii,dar companiile low-cost te pot debarca si la 100 km de locul declarat initial si nu pot fi trase la raspundere.Un low-cost daca din diverse motive nu poate decola la ora stabilita isi va decala cursa cu zeci de ore,un zbor de linie doar cu cateva zeci de minute.Sunt frequent flyer si doar o data,un Air France a intarziat 30 min,suficient ca niste americani din spatele meu sa zica
    “-Eh,Air France…”
    cu mult dispret in voce.Ma intreb ce parere ar fi avut de un low…
    Un patron de low cost a declarat la TV ca serviciile lor sunt bune daca nu te grabesti si daca nu tii sa aterizezi fix la locul scris pe bilet.Pentru Paris de exemplu,low-costul aterizeaza undeva la mama dracu’ la peste 60 km de Paris.

  6. Groparu Nemernic Reply

    @ CID: experienta – care va aparea pe blog in curand – cu Lufthansa, in iarna, de la delegatia anterioara: la Cluj aterizeaza Wizz si Tarom, noi, cu Lufthansa, suntem deviati pe Timisoara. 2 ore jumate mai tarziu, inca nu venise autobuzul sa ne preia. Am venit cu taxiul. Lufthansa acum nu vrea a ne despagubeasca cu 250 EUR/persoana (conform legislatiei) desi am ajuns cu 8 ore mai tarziu la destinatie.
    Americanii aia ar trebui sa se uite la ei in ograda, la American Airlines. Stewardeze acrite, prinse in sindicat, ifose, fite, avioane asa si asa.
    As mai zice, mai ales ca, asa cum am declarat deja, sotia e cu biletele de avion, din asta imi face mie bani de bere, si poate povesti istorii de numa’!

  7. interesat Reply

    Nu faci un apel in eter catre pasagerul de te-a pozat? Sa puna foto si aici :). Dar niste poze cu colega? Descurcareata femeie! Chiar daca nu e cu degetul in gura, tot sunt bune (pozele).

  8. RastahLove Reply

    Ce ‘mnezeu puteati face doua persoane cu 60 de kile de bagaje cateva zile, ca si eu sunt femeie si am plecat 2 saptamani de-acasa cu un rucsac doar si n-am patit nimic. De ce ar cara cineva 60 de kile’ de bagaje dupa el?!

Leave a Reply to Claudiu Nicorici Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *