Am crezut că am sfeclit-o

M-am ridicat într-o dimineață de pe scaunul de toaletă și am văzut roșu-n fața ochilor, roșu ca un steag chinezesc original: băi, îmi zic, or fi diminețile mele grele (așa-s diminețile mele, una bună, zece nașpete și grele), dar nu știu să mă fi trezit vreodată furios de să văd roșu-n fața ochilor! OK, poate m-am trezit maxim o dată furios pe ROBOR, dar aia a fost mai demult.

Mă uit mai bine în toaletă, văd exact ce mă temeam să văd: băi, roșu pe bune. Adică făcusem roșu.

Eh! mi-am zis. Bine-a fi, n-am ce păți, doară am de gând să mai stau mult și bine pe planeta asta!

În acest scop, mi-am luat chiar și stepper de cocotă, de la Decathlon. Cică ajută să-l ai în casă

A doua zi de dimineață – din nou, pipi și alte evacuări. Și – ghinion! – tot roșii.

Deja intrasem pe gânduri, iar în a treia dimineață de făcut roșu am pus mâna pe telefon ca să văd ce zice doctorul Internet!

Și m-am crucit: era clar că aveam sânge-n urină, prostata mărită și inflamată, splina – găurită, rinichii – ferfeniță, ficatul – gras, sângele – infectat, iar vezica – catastrofă! – cât se poate de biliară și urinară.

Zilele îmi erau numărate, mai aveam doar câteva ore de trăit, semnele erau clare, pocăiește-te, Gropare! Cere-ți iertare de la cei dragi, fă-ți un testament, scrie și tu în sfârșit ceva funny pe blogul ăla al tău, poate schimbi și tema! Ca să te duci în plină glorie! Să zică lumea băi, Groparu nu scria el cine știe ce, dar în 16 ani de blogging a fost consecvent, a avut doar trei teme de blog! Și era liniștit, dădea bună ziua la oameni, n-a făcut probleme în bloc, am aflat de la știri ce a făcut!

Și apoi mi-am adus aminte că-s într-o perioadă în care mănânc sfeclă roșie ca apucatul, și sfecla roșie are culoare roșie, și roșii sunt și chestiile de dimineață, roșii ca un steag chinezesc.

Original.