Îl las pe fiu-meu la școală, dimineața… trec pe lângă un grup de școlari care râdeau într-un colț, fumau și beau cafea ca apucații…
– Nu vă supărați, aveți cumva un foc?
Sigur, Groparu primește un foc…
– Pot să iau și o gură de cafea?
Primesc și o gură de cafea…
– Puțintică iarbă? O juma’ de gram, ceva…?
droguri

Primesc un pliculeț…
– Ceva de băgat în venă?
Primesc o seringă…
– Un Kalashnikov, vă rog? Aveți?
Aveau…
– O fregată de atac, o bombă biologică, o armă de distrugere în masă?
– Sigur…
– Mno, mulțumesc frumos, zi faină!
– Zi faină, la revedere…

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 7 comments

  1. Nemultumitu' Reply

    Wow ! Prin ’79 (ehee…) cand directoarea liceului, o doamna la vreo treizeci si… inalta de 1.80, a cerut o bricheta unui coleg de clasa, in zece minute comenta tot liceul. Ce a evoluat lumea, bre…

  2. CSB Reply

    Fiica-mea ii in clasa 0, la o scoala din aia cu 0 – 12. Colegiu, miajbula in cine o avut idei din astea in Romania. No, cat ne-am abtinut noi 6 ani sa nu (prea) injuram de fata cu ea, o auzit in prima zi de scoala, probabil in prima pauza. Cand o duci dimineata la scoala, in poarta is ficiorii care baga prima (?) tigara pe ziua aia si se-alinta… Iti vine sa le infunzi tigara aia in gat cu bocancu, da noah… iti amintesti ca probabil asa ai fost si tu si-ai tai, si te durea fix in pix de copiii altora. S-or invata ma si copiii nostri, cum ne-am invatat si noi. Cu parintii colegilor nu stiu ce ne-om face… 🙂

  3. Atti Reply

    @Groparu: wow pe franţul ăla negru. Adică eram noi wow, că doar eram nişte tâmpiţi care ne uitam la videoclipuri gangsta şi credeam că aia e şi realitatea noastră.

    Cert e că s-a aflat. Reacţia onorabilului corp profesoral: ascundem totul! Droguri de mare risc? La noi? În mândru liceu de elită? Pfuai, la noi sunt numa’ virgine şi tineri cavaleri în armură strălucitoare. Aceste zvonuri sunt nişte invenţii, ca şi alea cu profu X care lua la rând elevele, de preacinstit preot ce era 😛

    Noah, trec nişte ani, vreo 10. Se face ca ajung inapoi in liceul respectiv. Ma pun in fix aceeasi banca. Apar fix aceeasi profesori. Povestim. La un moment dat, dupa nshpe laude de ce frumos si ce fain e totul, intreb: da’ cum stati cu zonele problema? Ce mai faceti cu problemele X, Y, Z, printre care si cu micul consum si trafic? La care dragii profesori si directori, fix aia care cu un deceniu in urma musamalizau totul, zic senini: la noi? La noi niciodata. Am inceput sa rad si le-am reamintit direct despre ce vorbesc. Nu am fost foarte popular in ziua aia. Cert e ca amu au psiholog on-call cu specializare pe din astea, care nu isi vede capu’ de cate si cati are de facut.

    Asa ca povestea ta, pana la momentul Kalashnikov e cat se poate de adevarata.

  4. Atti Reply

    Btw: daca am mai zis povestea (posibil) – o repet pentru ca e fucking nevoie. Si o mai repet de N+1 ori pana se prinde lumea ca gardul vopsit poate ascunde multe cacaturi care la un moment dat se revarsa.

Leave a Comment

Your email address will not be published.