După ce şi-a urmat destinul şi a luat lecţiile de Sahaja Burmanuptra Guptalunga CIE Aura – predată de medici americani; adică români care au vizitat America (de Sud) în concediu – numa’ ce-o văd pe nievastă că vine acasă plină de pete pe ea ca de scarlatină!
– Pe pletele lui Dalai Lama! îi zic. Soţie, te-a pedepsit cumva Shiva pentru că refuzi să mă speli pe picioare în fiecare seară? Sau pentru că de fiecare dată când promit ceva şi nu fac mă cleveteşti şi mă bârfeşti la soacră şi la însăşi maică-mea? S-au răzbunat zeii pe tine fiindcă mă îmbraci cum vrei tu?
– Taci! zise nievasta. Că-mi sperii energiile esenţiale.

Mă uit mai bine: era plină-plină de plasturi cu holograme, ca o etichetă de votcă cu timbru din ăla de la Minister.
– Căci ce reprezintă asta?
– Ăştia sunt plasturi pe frecvenţa corpului uman, zice ea. Patentaţi de NASA şi de oamenii de ştiinţă de la Măgurele, dacă ai prieteni la Institutul de Fizico-Chimie îi poţi radiografia, să vezi că aşa e.
– Tu muiere! zic. Aşa ceva nu se există. Corpul uman nu e aparat de radio Gloria.

Ca o pisică s-o-nfoiat!
– Nu ştii nimic! Tu habar nu ai de aura corpului uman!
– Mie nu-mi plac aurele, zic; numai gaurele.

N-o râs.
– Mami, tze ai acolo? (ăsta o fost Gropărelu’)
– Hai să-ţi dea mama ceva, că ai fost cuminte azi!

Şi scoate să-i facă şi la ăsta micu lipeala. Ăsta micu – ce vreţi de la un prunc de 3 ani? – dă să-nghită eticheta de vodcă ca pe bomboană!
– Păi tu muiere! Îmi asfixiezi acilea copilu’?

N-a fost chip. I-o lipit şi lui eticheta şi toată seara s-or admirat amândoi în oglindă, ce aure au ei şi ce bine le stă.

Văzînd că nu e chip, mi-am făcut de lucru o vreme, apoi mi-am luat telefonul în mână să văd ce poze cu pisici mai sunt pe Facebook. Când colo… îl iau în mână, şi ceva-ceva nu era cum trebuie!
– Tu muiere, mi-ai pus cumva un plasture din ăsta magnetic pe telefonul meu?
– Da!
– Tu nievastă, iPhone-ul meu 4S, bătrâiorul ăsta care încă se mai vinde cu vro două sute de euro… tu mi-l lipeşti cu leucoplastul ăsta cu energii cosmice?
– Da!!
– …pe telefonul care are circuite integrate, baterie… si alte chestii sensibile la magneti?
– Da.
– De ce?
– Că eşti tot stresat şi eşti toată ziua pe Facebook, şi pe frunte nu mă laşi să-ţi pun plasturele ăsta!
– Dacă nu-l dai jos acuma, ti-l dezlipesc si ti-l arunc la gunoi, şi apoi dau foc la casă şi la bloc şi la tot Floreştiul; şi mai sparg şi USL-ul, numai ca să mă aflu-n treabă.
– O costat 50 de dolari!
– Chair nu mă interesează.

L-o dat.
========================================================

N-or trecut trei zile; şi am plecat la Sibiu, la Tilişca – unde se desface berea cu brişca – să-l sărbătorim pe naşu’ Greuceanu, care făcea iarăşi 18 ani (să trăiască, La Mulţi Ani!).

Mno.

Din motiv de pensiune mai mult nelocuită şi de Gropărel care tot voia să mănânce muştele dezmorţite de la focul din sobă (pe unele chiar cu succes), ăsta micu pică bolnăvior. Nu mare lucru: nişte diaree, nişte vomitături, nişte conjunctivită – suficient cât să mă ţină şi pe mine acasă o zi-două-trei. În tandem cu el – fireşte – mămica Gropărelului, cea care luase microbii pupîndu-l prea abitir pe micul devorator de insecte. Dă-i şi ea: indispoziţii la burtă, stări de leşin, somnolenţă, tăt tacâmul. Şi-au revenit, într-un final, Doamne ţine-i.

Eu n-am avut nici pe dracu’; că am început conferinţa de la Tilişca cu nişte răchie strămoşească, din aia care vindecă şi SIDA, şi am râs persiflant către microbi, care s-au perpelit de nervi.

Nu le-am zis nimic despre plasturii magici; dar când, peste vreo 5 zile, halesc nişte zacuscă uitată prin frigider (trebuia s-o arunc; ştiu; dar era de la soacră-mea, draga de ea), m-am deranjat şi eu la burtica mea de blogger sensibil. Asta e, mai păţăşti. Şi, când mă plâng la nievastă de zacusca lu’ soacra şi de burtica mea care plângea ca după o cură de iaurt cu apă şi cu castraveţi cu lapte cu cacao şi căpşuni cu frişcă plus struguri, ştiţi ce-mi zice nievasta? Ştiţi? Aveţi măcar idee? Puteţi măcar bănui aşa, măcar umpicumpicumpic? Nu puteţi, că n-aveţi cum:
– Mi se pare normal că te-ai stricat la burtă! Păi dacă nu porţi plasture cosmic?!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Gigi Reply

    Trag concluzia că s-o terminat răchia strămoșească, pălincă nu a mai fost gram, din moment ce a reușit să te răpună o zacuscă, așa, fără iaurt cu castraveți cu frișcă și struguri…..

  2. Groparu Nemernic Reply

    @ Gigi: amu… nu pre mere sa beu mereu răchie preventiv antidiarie!
    @ 0minime0: da, ce bine că e doar o poveste… :(((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((

  3. maddame Reply

    50 de dolari plasturele? De banii astia cumperi palinca pentru o saptamama, si GARANTAT vezi mai multa aura cosmica decat din abtibild.

  4. Alex Reply

    Sa pastrezi un plasture cosmic pentru sezonul de pescuit, sa vezi ce sar pestii singuri in juvelnic ! Ce solunar, ce nada, ce conditii atmosferice … 😆

  5. Groparu Nemernic Reply

    @ maddame: nu mai știu cât costa, că eram negru de cătrănit ce eram.
    @ Alex: mai ales dacă mergi la crescătorie, la Gilău, înarmat cu o plasă în bazinele alea uriașe de 10 x 2 m!

  6. Marian S Reply

    Auzi, nu să iegzâstă şi plasturi de-ăia care te fac mai mare şi mai tare, pe ici – pe colo? 🙄
    Dar nu din cei albastri, care se înghit cu apă Pi.
    Pentru un prieten de fo` 50 de ani întreb, că lui îi era ruşine. 😯

  7. MNX Reply

    Eu totusi sunt convins ca pe undeva prin casa a ramas vreo Formula AS ratacita. Cauta si indeparteaza sursa raului 🙂 Asta asa, pana sa deveniti disco-globuri ambulante 🙂

  8. Cerba Camelia Reply

    Minunat. Cu tine saptamana mea e plina de zambete. Salutari si din partea lui Cerbu! 😛

  9. Groparu Nemernic Reply

    @ Marian S: am citit de două ori tot internetul. Nu am găsit nimic.
    @ MNX: vine soacra și reface stocu’. Negreșit.
    @ Haha! Familia Cerbu! Ce mai faceți?

  10. Honci Baci Reply

    Mare ii gradina ta Bloggere … Da chiar asa? In curtea ta sa se intample asa chiznovatzie … nu credeam.
    Da asta imi aduce aminte de o poveste cu programatori. La a mea nevasta la servici vine unu intr-o dimineata cu ceva bratzarica mai flower-power asa si nu prea se asorta cu stilul lui. Cum astia stau toata ziua nas in nas nu era chip sa o tzina camuflata toata ziua. Cand spiritu de observatie colegial l-o dat de gol o inceput ditai dementa demna de filmele cu prosti : ce e asta ma? Bratzara energetica. Si la ce-i buna? pai te ajuta sa fii calm, sa ai o stare de spirit mai zen asa… Ma da trebe si ceva tzigara luata odata cu ea sau e numa suficienta bratara? nunu e dovedita stiintific … samd pana can unu spart in dintzi de atatea argumente ii zice : ma da ceva test po sa faci? pai da … uite tii mainile asa si vezi daca po sa iti misti picioarele. fara bratara nu merge. cu bratara po sa faca oricine.
    O dupa amiaza intreaga, un departament vestit de testare incerca sa si miste picioarele fara bratara. Asa cum sta bine perseverentilor unu o reusit.
    No ma ca am reusit.
    Normal tu crezi ca bratara asta actioneaza numa la mine?! 🙄
    In rest .. tzine Doamne vremea buna sa mai iasa iara pruna …

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *