Eram cu familia mea puțin numeroasă în Cipru, ne tot minunam de cât de verde-albastră e marea, de cât de scumpe sunt toate (1.7 EUR doza de bere la magazin!) și cât de departe suntem de pensie, mama ei de pensie nespecială și pilonu’ 2.


Vezi? N-o să-ți mai permiți asta după 65 de ani


…și nici asta!

Prânzeam la ceva tavernă-birt, îmi înmuiam non-stop mustața într-un pahar de vin alb ieftin și, oricât sunt eu de hiperactiv (la somn, firește), oftam de fericire, sufocat de dolce far niente.
– Cum este μουσακάς? întreabă chelnerul, care se strecurase lângă noi, discret ca o stafie.
μουσακάς este delicioasă, zic. Și vinul e delicios!
– Vă mai aduc ceva?
– Nu, mulțumim… am dori să plătim, vă rog.
– Sigur.

După numai 28 de minute, căci mai avea o terasă de servit cu încă un cuplu la fel de leșinat de căldură ca noi, vine chelnerul lipa-lipa, lasă ceva pe masă și dispare.
– Tu nievastă… oare ce-o fi asta?
– Nu știu! zice nievasta. N-am mai văzut așa ceva pe insula asta!
– Nici eu, zic. O fi vreo tradiție greceasco-cipriotă ale cărei origini se pierd în negura vremurilor! De la ahei, ionieni și dorieni!

Ne uităm îndelung la peticul de hârtie, dar nu pricepem foarte multe. Îmi vine o idee:
– Hai să scoatem telefoanele! Facem o poză și ne-o traduce Google Translate.

Google Translate nu reușește de fiecare dată, așa că după vreo 5 încercări nu aflasem mai multe.
– Auzi! zice nievasta. Tu ești lingvist și ești blogger și traducător; te rog să rezolvi și să afli ce scrie pe peticul ăsta de hârtie, da? Nu mă face să-mi fie și mai rău că m-am măritat cu tine!
– Nu prea am cum, iubito, căci ăsta e rolul bărbatului într-un cuplu, să o facă pe nievastă să regrete!

Mă mai chiorăsc pe hârtie, încerc să descifrez etrusca aia… după 10 minute mă dau bătut și-l trezesc pe chelnerul ațipit la umbră:
Sorrymister boss, zi-mi și mie, pliz, ce e hârtia asta?
– A! zice chelnerul ospătar; e nota de plată pentru ce-ați mâncat.
– Notă de plată din aia de la casa de marcat?
Yes, sir.
– Din aia de plătiți taxe la guvern de pe ea?
Yes, sir.
– Și de banii ăia vă fac străzi și spitale și școli?
Yes, sir.
– Uau! zic. Uau! Nu am mai primit în viața mea așa ceva în Cipru, și sunt aici de 8 zile. Mulțumesc! O s-o iau acasă și o s-o pun în ramă. Doamne-ajută, ευχαριστώ, ευχαριστώ…!


(de citit și asta)

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 6 comments

  1. Cam Reply

    Cum, nu v-a pus bombonele peste nota de plata? Sau o bila de inghetata, sau niste cubulete de pepene? Ce salbatici…

  2. Groparu Nemernic Reply

    @ Cam: Și dacă le-a pus, nu au zăbovit acolo mai mult de 0.0004 secunde, cât a durat până le-a înșfăcat Gropărelu’ cu ghiara lui cu puteri de superviteză!

  3. alunelu Reply

    Eram la Olympic Beach acum 9 ani, stateam la masa, ca de obicei, pe terasa lui Petkakis, si la un moment dat… iureș. Toti ospatarii imparteau frenetic bonuri fiscale la mese. Hmmm… Putin mai incolo, cand s-au calmat, ne explica Petkakis ca era Garda Financiara in zona 🙂
    Singura problema e ca bonurile erau vechi de 4-5 ore, ca na, ei le scoteau dimineata, la primii clienti, si le dadeau dupa nevoie, in cursul zilei, cand venea controlul.

  4. Iuănuț Reply

    Nu stiu ce sa zic Gropare… anu trecut am vizitat Grecia, anul asta Cipru.. am mancat si am baut in fiecare zi la alta crasma, dar peste tot (chiar peste tot) am primit bon fiscal. Pana si vanzatorii de magneti si suveniruri ieftine scoteau bon. am primit bon pt cumparaturi de 50 de centi atat in grecia cat si in cipru… In Cipru am fost in Larnaca, Limasol si Paphos. Aceeasi situatie peste tot. Bon fiscal la orice cumperi.. Deci nu stiu prin ce salbaticiune ai ajuns, ori in ce perioada, dar lucrurile nu-s chiar asa tragice 😛

  5. remus Reply

    Eu numai de astea am primit. in Thasos.
    si greciiaiai erau chiar muncitori.

Leave a Comment

Your email address will not be published.