a-berea-tiuni

Dati-mi un punct fix si am sa creez un univers de aberatii

Normalitatea e ceva pentru care merită să lupţi

Acum vreo câteva săptămâni, cei mai simpatici ambasadori Lidl scriau despre o trattorie cu adevărat fabuloasă din Cluj, unde poți hali mic dejun toată ziua fără fasoane și mai și socializezi cu alți flămânzi: eggcetera. După articolul lor am fost și eu cu familionul (#bloggeriilivrează), ne-a plăcut la nebunie, papa super, atmosferă faină, și am și legat o prietenie sinceră cu un cuplu fain de tinerei pe care sigur n-o să-i mai vedem în viața asta, de la care am aflat cum se poate lua carnet de condus ambarcațiune pe mare; căci uitasem să vă spun, gașca cu care mergem noi în Deltă, la pescuit, are barcă de-amu încolo, dar stă cam prost cu căpitanii, și Groparu are nevoie să se căpitănească. În fine! Divaghez. Ce ar fi de zis este că Tudor Giurgiu, tăticul TIFF, a ajuns și el la eggcetera, a mâncat, i-a plăcut; și taman când savura gălbenușul unui ou Benedict poșat, dintr-o dată în local au descins politrucii de la Poliția Locală, înarmați până-n dinți de zici că urmau să-l belească pe Pablo Escobar.…continue reading →

Deci, dragă Tibi Uşeriu,…

- Mă! Te-nscriu? - Nu ştiu, tu muiere! Habar n-am. - Îs 5000, nu e chiar aşa de greu. - Pentru tine, poate! - Hai, mă, că până şi eu am alergat atâta! - Asta e ca naşterea, tu muiere; şi dac-aş vrea, tot n-aş putea-o face. - Hai, că e important pentru fiu-tău, să te vadă că faci mişcare... Şi mi se bagă a mea într-o tiradă din aia cu sport înseamnă sănătate, şi cât de importante sunt iaurturile şi sana, sau mens sana in corpore barosano, nu mai ştiu, cert e că ea tot voia, şi eu tot nu, deşi de regulă e invers; dar la final nu s-a răbdat şi mi-a băgat-o pe aia de blogger pişcotar:…continue reading →

Paște la socri, pentru că așa mi s-a comandat

Și anul ăsta mi s-a comandat de către șefa la destinu’ meu să mergem la socri de pascale, așa că m-am executat, #csf. Asta deși, după 7 săptămâni de post, în loc să sar pe colesterolul delicios încă de duminică dimineață, la oșeni mai stai vreo 4 ore în duminica de Paște la beserică până-ți sfințește părintele bucatele. Și cum stai? Păi, trebuie să știți că la oșeni nu merge cu fofârlica, că toți au permis de port-cuțit (iataganele-s pentru noob-i), și se așteaptă cuminte și disciplinat (de zici că nu ești în România) ca sfântul popa să vie să binecuvinteze bucatele oamenilor, și n-ai voie să miști în front, că te-o trăjnit. N-o să faceți share la poza asta, că voi numai la unguri shăruiți, bozmeg…continue reading →

La spovedanie

- Ce nume ai, robul lui Dumnezeu? - Berilă, părinte. Berilă. - Spune, robul lui Dumnezeu, ai vreun păcat care te apasă? - Apăi... nu, io zâc că nu. - Fumat-ai? - Nu... - Bețivi-te-ai...? - Nu... - Preacurvit-ai? - Nu, Doamne ferește... - Înjurat-ai? - Nu... - Mâncat-ai pân-ai…continue reading →

Posibil să fi fost implicat în ceva trafic de droguri. Sau de armament. Posibil

Eram în parcul de joacă din Grigo cu ficiorul şi cu nievasta, îl supravegheam cum aleargă ca nebunul şi numa' nu obosea, c-aşa-s ăştia micii: pacheţele subatomice de fisiune. La un moment dat, se apropie de familie un ficior dubios. Ştiţi voi, dubios din ăla gen care ascultă Gojira şi Subcarpaţi şi se droghează pe la Electric Castle. - Nu te supăra, ai cumva minute pe Orange? Nu am mai auzit expresia asta de exact 14 ani. Aprob pozitiv. - Îmi poţi da să dau un telefon? Scot telefonul şi i-l dau, deşi simt imediat că nevesti-mii nu-i convine situaţia deloc. Instinctiv nu-i convine, că ele au un al şaptelea simţ - ca maşina de spălat Whirlpool.…continue reading →

Toți pasagerii români

Scurt pe doi, că-s la suedeji și n-am vreme de prostii sud-europene balcanice, da? Eram cu colega cu care-s amu în delegație pe aeroportul din München, așteptam avionul de Göteborg. La un moment dat, anunță-n aeroport să se grăbească întârziații, altfel pleacă avionul fără ei: - This is your last…continue reading →