Când iei la ocazie
Fincă io nici în ziua de azi nu am uitat cum e să stai la ocazie ca prostu’, când văd autostopişti îi iau la bordul furiei vişinii. Ba chiar am şi ocolit din drumul meu ca să-i las unde vroiau ei să ajungă, fincă sunt cumsecade!
Vinerea asta, mergând la Sibiu, am luat doi albanezi cincuagenari, cu care am dezbătut economia politică a regimului Ceauşescu şi impactul său asupra psihicului colectiv. Am vorbit şi de puţină Java, de cherestea şi de fermele germane, de capacul meu de la roată care la un moment dat ne-a depăşit fără să semnalizeze, de icoana mea lipsă de la bord (da, da, ştiu, mi-e ruşine: am Dacie fără icoană la bord, şi fără calendar cu ţâţe goale; ), şi despre uzina de armament de la Cugir.
Sâmbătă seara, din Cristian, de lângă Sibiu, am luat o cusătoreasă blondă, care mergea, sireaca, la serviciu. Şi care s-o cam temut să vină cu mine, da’ am asigurat-o că nu are de ce să se teamă, că am rămas cu o invaliditate din al doilea război mondial, şi ea nu o râs. Şi la coborâre, fincă nu am vrut să îi iau bani, s-o băgat într-un magazin, mi-o aruncat o doză de Golden Brau pe geam, în braţe (io staţionam, că verificam ceva la bord), şi o rupt-o la fugă! ca o chinezoaică era de ruşinoasă, parol.
Aşa că – cu doza de bere pusă strategic în spate, duminică merg să mai fac un drum, încarc maşina, şi doza de bere se găureşte de la redresorul lu’ tata, şi se varsă în spate, şi toată maşina o început să pută aşa cum miroase lângă fabrica de bere Ursus, când bagă ăştia E-urile alea cu gust de bere în cisterne.
Urmează a treia tură de autostopişti: trei tinerei, două fete şi un prunc de anu I, studenţi la Conservator. Şi am început:
– Să ştiţi că aşa miros eu, a bere, în maşină; că amu fix din crâjmă ies.
– …
– Şi voi sunteţi studenţi la Conservator? Ce cântaţi acolo, manele?
– …!!!
-Ui, mă, futui, iar mi-o crăpat semnalizarea! Sper să ajungem cu bine la Cluj, măi copii, că dacă se strică maşina pe voi o să vă dau în judecată, că sunteţi prea grei.
– …
– Staţi bine acolo, în spate?
– Da, zice una din fete.
– Bun, zic eu, şi îmi împing scaunul în spate până o ţipat de durere.
Mai stau ce mai stau, şi îi întreb:
– Câţi bani aveţi la voi?
Mă prind că deja sar calul, şi le zic:
– Voi mereţi la Oradea în noaptea asta? Că puteţi dormi la mine, toţi trei.
– Nuuu, mulţumim, nu e nevoie…
– Insist! zic. Vreţi să coborâţi aicea?
– Nuuu, dar… ştiţi.. ne aşteaptă părinţii…
– Ce părinţi! Ia sună-i, să vorbesc eu ei.
– Nuuu, nu, te rugăm…
– A! zic. Ui ce apus frumos! Ţine-mă de mână, îi zic la băieţelul de anu I, student la Conservator. Ce, refuzi? Ha?
Nu le-am luat bani, şi cred că orice om întreg la minte s-o prins că astea îs întrebări pe care nu le-am pus lor, da’ am râs în mintea mea de cum ar fi dacă le-aş fi pus, că d-aia amu simt nevoia să vi le zic, că dacă nu vi le ziceam, crăpam!!! Tot drumu’ am râs singur prin capu’ meu, că cred că i-am intimidat cu maşina mea de lux, d-aia nu or vorbit cu mine.
pai poate au recunoscut furia visinie si au avut emotii;)) iti dai seama, sa apara la groparu pe blog…
A?…nu reuşesc să-mi dau seama ce a fost în mintea ta când ai vrut să pui întrebările ălea..cam ciudate, nu crezi ?
@ Ivy: NU.
Mai Gropare iti zic eu ca asa regret nu se sterge cu una cu doua,esti dator moral sa terorizezi urmatorii autostopisti cu toate intrebarile ce-ti chinuie neuronu’, de dragul cititorilor tai :))
vai ce dezamagire. daca le puneai, intrebator ramaneai. si trebuia sa le mai fi spus ca tu de meserie esti gropar 🙂
Cred că erau telepaţi, d’aia tăceau în halul ăla…
🙂 There’s a killer on the road… 🙂
Tot timpul ma faci sa rad. Ahahahaha
perversule, tot o sa nimeresti pana la urma vreo don’soara nevricoasa care, inainte de a sari din mers si-a depasi fara semnalizare furia-ti visinie, o sa te faca tat-tat numa’ dungi si gheare-nbulinate !
Data viitoare nu-i mai intimida. Da-le direct adresa blogului
😀
Sau, de ce nu, imajineaza-ti furia de lux avand lipita pe luneta un sticker cu https://www.groparu.ro. Nu de alta da’ sa faci respectivu’ sticker nu-i scump pe langa nepretuitul ras cand iei curbele prin Cristian
🙂
daca te-a excitat situatia din capul tau .. e grav! :))
sa-ti faci o caseta cu ceva muzici naziste.. nici nu mai trebuie sa spui multe pe urma :))
@Lautarul: io am tat vrut sa imi pun un CD cu manele, ca am decat pe telefon.
Da’ ii vine si lui randul 😀
mai iau si eu la autostop, ca prind destul de des oameni pe ruta pe care merg. Si majoritatea sunt de treaba si-mi las bani oricum, pe bancheta daca nu-i primesc. Oricum ajung doar de o apa minerala.
Precum a sfatuit cineva mai sus, ma gandeam sa imi trag niste carti de vizita cu adresa blogului ( ha! am avut ideea inainte ta @WhiteWolf ).
Ce ai ras tu de unul singur, dar pe mine sigur m-ai distrat!:)
Sincer, io am pus botu’, te-am crezut in timp ce citeam si-mi ziceam: “Uite unu’ mai bolund ca mine!”
Si eu am crezut ca ai chinuit tinerele sperante. Eram chiar extrem de mandra de tine. Pana am ajuns la faza cu impinsul scaunului. 🙂
Ps. te stiu de acum 5-6-7 ani (OMG… I am getting old?!) din Jays…din vedere…cred ca m-ai calcat de vreo 6 ori pe picioare…deh, intunericu :))
Data viitoare descalţă-te demonstrativ, să vezi cum le vine cheful de conversaţie şi oxigenare!
Monumental! Ar fi o idee sa pui o cameraa ascunsa, apoi sa iei autostopisti, sa le pui intrebari din astea si sa pui filumletele pe blog.
[… se vor inghesui pe orice petec de carosabil pentru a-l traversa exact cand trece pe acolo Groparu cu furia visinie …]
Pfuai…m-ai uns la inimă că ai pomenit de Cujer. Mulţam.
Să mai yîcă cineva că nu-i Cugiru’ tare 😀