„Ei, câtă mizerie poate să facă?”, am socotit, cântărind cu privirea canciocul din mâna meşterului, umplut doar pe jumătate cu chit. Pe faţa sa se putea citi o sănătoasă poftă de muncă şi dorinţa cât se poate de sinceră de a termina în cel mai scurt timp de fixat cele două plăci de faianţă. Căci, la drept vorbind, cam asta era toată lucrarea pentru care îl angajasem.

La capătul a trei ore de muncă asiduă, Dumnezeu a fost bun cu mine şi mi-a curmat suferinţa, fiindcă sunt pe deplin convins că entuziastul meşter nu ar fi reuşit niciodată să termine fără un consistent ajutor divin. Nici acum nu-mi explic în ce mod meşterul cu pricina a produs bubuiturile cumplite care s-a auzit din bucătărie preţ de trei ceasuri doar cu ajutorul unei mistrii şi a unui şpaclu, orice alt om având nevoie pentru asta de o cantitate apreciabilă de dinamită.

„Ei, sunt drepte, nu?”, mi-a prezentat cu mândrie…

Continuarea o puteti citi aici.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. DEC.I Reply

    eu scriu cu fete rosii 👿 nush cum toata lumea din blocul meu isi alege timpul atat de prost sa angajeze pe cineva care sa bubuie 👿 ma duc si eu o data pe an poate de doua ori acasa si tocmai atunci sa vezi bubuieli 👿

Leave a Comment

Your email address will not be published.