Nievastă-mea nu mă poate suporta când mă  vede că stau și eu întins cu orele la televizor! Nu mă suportă, și pace.

– Ia mergi și adu-mi șervețelele umede pe dulap, de lângă necessaire-ul tău din baie!
– Sigur, petala mea! Care e cuvântul magic…?
– ACUM!!!

Mă duc, ce era să fac. Intru în baie și zbier, preventiv:
– Hai și-arată-mi unde sunt!
– LÂNGĂ NECESSAIRE-UL TĂU! PE DULAP!!! mi se zbiară.

Caut eu nițel pe-acolo… nimic.
– Muiere, nu sunt aici!
– Iară nu găsești nimic în casă?
– Muiere! Nu-s aici șervețelele, dacă-ți zic!

3, 2, 1… o aud cum vine val-vârtej, că deja tremurau paharele-n vitrină de frică. Ușa se izbește de perete și casa se zdruncină din temelii, circa 7.3 pe scara Richter:
– Unde, mă, nu sunt! Ia să văd și eu!

Se uită îndelung: nici picior de șervețel nicăieri. Ochii deja-i scăpărau scântei de flex care taie oțel vidia:
– ȘI ATUNCI DE CE NU CAUȚI ÎN DULAP? zice ea, apoi deschide ușa și le scoate de acolo.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. Nemultumitu' Reply

    Să zici mersi că n-ai luat şi una după ceafă.

  2. Leo Reply

    Pățesc și eu cu prietena mea. Treaba e că mă întreabă de ce nu rețin tot ce-mi zice ea…

    Me: -Păi dacă vorbești mult?

    Mi-am format un reflex în care creierul aproximează cam ce zice și dă un răspuns predefinit gen: ok, bine, am înțeles. Dar nu înregistrează nimic, mai ales când fac ceva.
    Îmi mai face faze de genul: ok, repetă ce am zis.
    Me: *pauză*

  3. CSB Reply

    @Leo – esti pregatit de insurat 🙂 .
    Eu ma distrez putin altfel – intreb eu: nu mi-ai vazut [insert personal property here]? Nu… Dupa o vreme de cautat, gasesc lucrul ala intr-un sertar aiurea… Eu: ce duamneiartama cauta asta aici ? Raspuns: poi daca nu ti-l pui la loc… Si ui numa asa se vede iubirea la EKG !

  4. mutareainplic Reply

    Adevarul e ca se simte ca titlul nu generalizeaza suficient: “Niciun barbat nu gaseste niciodata nimic nicaieri”.

  5. Atti Reply

    @Mutareainplin: in afara de nevasta, bineinteles. Pe aia o gasim. Nu imi dau seama cum, dar o gasim.

  6. Emil Reply

    Realitatea mea se desfasoara dupa cum urmeaza: De vreau sa gasesc ceva in locuinta proprietate personala (a bancii) trebuie sa recit o incantatie care suna ceva de gen “Iubita (cea mai iubibila si giugiulibila si altele) unde este obiectul X?”. Ca o divinitate benevolenta, Iubita imi ofera coordonatele spatiale ale obiectului X. Cu o doza bine definita de condescendenta. Ca deh, nici eu nu gasesc niciodata nimic in casa. Problema e rezolvata pana in orice moment ulterior in care am nevoie de acelasi obiect X. Cautarea lui la coordonatele spatiale deja cunoscute prin voia divinitatii benevolente, Iubita, sunt fara rezultat. Ceea ce aduce schema logica inapoi la campul “Incantatie”. Orice incercare de a afla de ce coordonatele initiale nu au mai fost valide se loveste de un raspuns de gen “Ce vrei, nu-mi placea mie cum statea X acolo”.
    Acu’ poate ma lamureste si pe mine careva… Asa e si cu religia?!?

  7. Bula Reply

    @ Emil:
    Religia femeii este shopingul !
    Pentru ea este bine sa mearga cu prietenele, impreuna poate vor gasi si oaresce obiecte noi, de umplut dulapurile de acasa.
    Problema va fi dupa: din lipsa de spatiu suficient, incet toate dulapurile devin neincapatoare !
    Obiectele mai vechi, de folosinta permanenta le pun unde nu mai au nevoie de ele (pe moment), iar cele de uz ocazional le pun unde gasesc loc liber.
    Ca dovada, dupa 5-6 ore de shoping se mai suna intre ele sa ceara sfaturi pentru a gasi un polonic, un servetel, etc.
    Asta explica si de ce ele nu-si gasesc aproape NICIODATA o haina / pantofi potrivite din toate cate au in casa !

Leave a Comment

Your email address will not be published.