Aseară, nievasta lucra ceva pe calculator să-şi întreţină familia; Gropărelu’ recitea Wikipedia (a doua oară), iar eu mă uitam, siderat, pe National Geographic, unde o gaşcă de americani prezentau cum s-au pregătit ei pentru Zombie Apocalypse.

Zombie este denumirea populară pentru oamenii însuraţi care nu-şi anunţă nevestele când rămân la o bere cu prietenii.

În ombilicul deşertului, o familie întreagă îşi făcuse un adevărat Fort Knox înconjurat de un zid din containere navale de metal înalte de 10 metri – ştiţi voi, containere din alea în care trimit chinezii espandrile şi iPaduri 5 în America. Complexul era prevăzut cu o cămară cât un bazin olimpic plină cu provizii, şi în fiecare zi făceau atâta mâncare că puteau hrăni toată galeria Rapidului, mâncare pe care o conservau ca pe zacuscă: pui cu orez la borcan, căprioare afumate, murături, porumb deshidratat, macaroane şi fasole şi mazăre – ca la rezerva gospodăriei de partid de pe vremea comunismului. Îşi făcuseră un sistem electric cu vreo 8 centrale eoliene şi nu ştiu câte panouri solare, ca să se poată uita la filme cu Zombie înainte de a veni Zombie să le ceară o cană de făină până la salar’. Aveau capre, gâşte, un rezervor de o tonă jumate de apă de ploaie, o grădină veselă cu fântână, mergeau la vânătoare şi ce braconau mergea direct în cămară. 22 de tone de alimente aveau acolo, suficient să ţină toată familia grasă vreo 20 de ani; şi încă mai făceau provizii ca apucaţii.

Tartorul întregului plan de supravieţuire făcuse războiul din Vietnam şi-şi trimisese cei doi băieţi (un soi de badigarzi ruşi încrucişaţi cu un Rottweiler) în armată, şi amândoi serviseră în Afganistan şi Irak; şi toată familia făcea instrucţie: ţâncii lor, de vreo 10 ani, trăgeau cu puşca după sticle de plastic de zici că erau la vânătoare de prepeliţe. Fiecare avea rolul lui în apărarea taberei, iar în cazul în care Zombie penetrau linia lor defensivă, tot tribul evacua zona de urgenţă, cu caprele şi găinile lor, cu apă berechet, vreo juma’ de tonă de provizii (totul înghesuit în două autobuze de şcoală şi două camionete) şi fugeau în deşert, unde mai puteau trăi vreo 11 luni şi 4 ani din ce agonisiseră.

Iar apoi, când nu mai aveau ce perfecta la planul lor anti-apocalipsă, şi-au prezentat întreaga lor strategie ultrasecretă de supravieţuire întregii naţiuni americane şi tuturor privitorilor National Geographic de pe întreg mapamondul. Să crape vecinii de ciudă, na.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 14 comments

  1. Groparu Reply

    @ Alex: man, nu merita, cu ce iti cumperi in Apahida mai bine iti faci un oraş în deşertu’ Nevada. Poate chiar lângă familia aia, şi îl intitulezi “The Zombie Ranch”, că sigur se bucură rednecşii.

  2. Harry Reply

    Ce oameni… pare familia ideala. Cand ma fac mare, adica atunci cand ma insor, ca mare sunt, o sa ma mut acolo ca sa am si eu niste vecini draguti. Si daca ma dau bine pe langa ei, cine stie, poate o sa traiesc ca boierul din proviziile lor.

  3. boemul Reply

    alcool n-au pus deoparte???
    atunci au fost dăştepţi, dacă vine apocalipsa aia nu mă obosesc io până acolo să-i atac 🙂

  4. Groparu Reply

    @ Harry: sunt sigur ca ei de-aia transpira in fiecare saptamana, sa hraneasca oameni mari si insurati din Romania!
    @ boemul: alcool iti dau eu daca-mi trimiti si mie o ciozvarta de oarece Zombie american, ca pan-ajunge sigur mi se face foame.

  5. dia Reply

    vad ca cu(intentionat..sic!) zombiliticii se descurca….da’ am si io o intrebare mai rasista(poti sa ma spamez 😈 i)
    avem niste zombilitici care tot fac naveta rromnica-francia. la aia le-or face fatza? :mrgreen:

  6. Obi Two Kenobi Reply

    Mutatiile au inceput deja. O donsoara reporter de la televizor ne spune ca “Duckadam are aorta blocata la bratul drept.”

  7. Anonymous Reply

    vine si apocalipsa zombiilor vegețarieni si o sa imi apar carțofi asța nu e o gluma nici ccu carțofi nici cu zombii vegețarieni armața sua se se pregațesțe de o lupța cu zombi vegearieni 😥 ❗ 😯

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *