Angajat, sau întreprinzător?
Lângă cooperativa “Prestarea”, unde Groparu umflă salariu’ său cel de toate ratele, se află o patiserie care vinde palaneţ cu vişine, varză, brânză sau şuncă – uneori toate în aceeaşi plăcintă.
La Palaneţărie vinde mereu o domnişoară mai deschisă la minte, în sensul în care răspunde când o saluţi dimineaţa, îţi spune mulţumesc când cumperi, îţi urează o zi bună când pleci – chestii care te fac să te simţi mai european. Clar că jumate din firmă se salută cu ea pe stradă, chiar şi cei mai complexaţi dintre ingineri. Mi se părea mie ceva suspect, că parcă prea era ea dezgheţată pentru aşa un stabiliment; dar, fiindcă nu m-o întrebat nimeni nimic, mi-am văzut mai departe de blog.
Până când, într-o după-masă, trec cu fostul meu coleg Adi (care o mai apărut pe aici pe blog) prin preajma plăcintăriei, şi o vedem pe vânzătoare cum descarcă nişte lăzi dintr-un Passat – nu chiar cel mai nou, dar nici chiar din mileniul trecut.
– Serus, sărim noi.
– Serus, zice ea.
– Ce faci?
– Uite, am adus marfă, zice ea.
– Da’ ce, e maşina ta? întreabă colegul Adi.
– Da, zice ea.
– Wow, zicem noi. Fain!
– Şi plăcintăria e a mea, zice ea.
Noi am rămas muţi, pentru că nu ne aşteptam; apoi ne-am înghiţit salivele şi i-am zis:
– No! Fain, nu ştiam. Bafta, zi faină!
Şi ne-am văzut de drum.
– Bă, îi zic lu’ Adi. Tu câţi ani mai ai rată la garsonieră?
– 26 de ani, zice.
– Şi la maşină?
– Vreo 5, zice.
– Fain, zic io. Câţi ani ai învăţat la şcoală să lucrezi la noi la cooperativă?
– Vreo… 18, zice el.
– Sublim, zic.
– Tu?
– Şi io, zic, vreo 26 de ani la apartament, şi la maşină nu am, dar tare bine mi-ar prinde să o vând, da’ degeaba o vând, că tot n-am bani să-mi iau alta. Şi eu am învăţat tot vreo 18 ani, adaug eu.
Postarea asta o aveam în draft de ceva luni bune. De atunci, plăcintăreasa şi-a schimbat Passatul. Şi-a luat un Mercedes destul de nou.
incep sa se aprinda luminitele ❓ 😉
Bine, poate nu cunosti si povestea ei…
si eu le-am fost clienta fidela intr-o vreme (tot din motive geografice ce tin de cooperativa) si am observat si eu cu stupoare ca asociatul ei (sau sotul) are un Audi.
Si eu am pe langa mine o bacanie-patiserie mai deosebita. In primul an, a vandut numai covrigi si langa ea, mai erau situate 2 magazine similare.
Dupa vreo jumatate de an, cred, a inceput sa vanda un fel de “hot dog” pe care ea il numea “covri dog” (crenvusti, aluat, susan). A urmat apoi versiunea 2.0 a “covri dog”-ului, in care punea si branza topita. L-a numit: “covri king”.
A ramas singura in zona, ocupand si spatiile “competitiei”. De fiecare data cand ma duc sa-mi cumpar ceva de la “Dana”, e coada.
Mie-mi plac femeile astea. Sunt de admirat: au o pasiune, o pun in practica, o monetizeaza, profita. Antreprenori.
Deci aia cu “Ai carte, ai parte!” e doar un (alt) mit urban.
Sa-i dam in judecata pe parinti ca ne-au nenorocit viitorul, sau sa-i lasam in plata Domnului si sa ne/le plingem de mila?
@iulian: Denumirile alea cu “covri-*” sunt produsele de la covrigariile Petru, si cam asa sunt cum le-ai descris tu. Daca nu scrie Petru pe firma, stii cat sunt de originale 😀
😀 ofticoșilor !
Parcă te apucaseși de educație financiară, nu se prinde nimic-nimic ?!
clar, ma las de facultate si imi deschid placintarie/covrigarie :)) 😈
pe de alta parte, Dana n-are (timp de) blog.. si pariu ca nici nu-i pasa 😉
Vezi, Gropare, daca ti-a placut cartea? 😀
Pai cu siguranta e mai bine sa fii intreprinzator decat angajat. Daca tot e sa iti consumi timpul muncind, macar sa muncesti pentru tine, nu pentru altul. E adevarat ca muncesti mai mult si albesti mai repede ca “patron”, dar macar stii de ce.
Sall, are noroc în afaceri şi mulţi clienţi fideli 😆 .Dar de acum încolo o să-i meargă şi mai bine. Multă sănătate
@ zolty: clar o sa-i mearga mai bine, doar i-o facut groparu reclama. cand mai ajung prin Cluuuj cu siguranta trec sa iau o placinta cu visine si sunca, suna interesant. 🙂
poate că are şi carte că oareşce educaţie, după câte zici, precis are.
Mișteaux! Mâine îs în Cluuuj și o să mânc palaneț cu vi-și-ne! Clar! Dacă am baftă, îmi fac și poză cu Groparele.
Plăcintăria şi videochatuirea – calea către Merţan! bac-ul nu e obligatoriu la niciuna.
Plăcintăria şi videochatuirea – calea către Merţan! Nici nu-i nevoie de bac.
Deci avea dreptate vecinul de la parter cand imi spunea ca nu carte trebuie sa-l invat pe fiu-meu (atunci aveam doar unul), ci cum sa faca bani. Da, da.
Eu am 22 ani de scoala si un plimbator de minge mi-a spus”daca mie nu mi-a placut scoala nu ma dau jos din pat iainte de ora 12″ .