Weekend demenţial cu oameni “normali” la Arsenal Park

Boooon.

Probabil aţi citit deja pe alelante bloguri că weekendul care tocmai a trecut am mers la Arsenal Park, lângă Orăştie. Orăştia e o localitate. Da, din România.

Arsenal Park, dragi copii, e un fost depozit-de-armament-cazarmă-fabrică-de-muniţie-unitate-militară-loc-de-frecat-bibani, la ora actuală convertit într-un loc din ăla în care popii îţi zic să nu mergi, da’ ei tot se duc, că e bine să faci ce zice, nu ce face popa – asta-n cazul în care mai speri la un loc  pe norişori după ce dai ortu’ (io am renuntat de demult la asemenea targeturi imposibile pentru infrastructura mea).

Acolo, ei, bloggerii ăia mai influenţi (Denisuca şi al ei Visurât, Sârbuleaţa şi al ei Sârbuleţ, Orădeanca şi al ei Orădean – împreună cu Siropel -, Cassiana şi al ei Cassini, Nebuloasa şi tăticul Crivăţ, Andrei Crivăţ) sau noi, ăia mai puţin influenţi (eu şi Groparu), am mers să ne dăm în cap. La propriu.

Groparu o ajuns, ca de obicei, ultimu’, şi toţi s-or grăbit să dea vina pe furia vişinie; deci în primul rând aflaţi că la noi, în Ardeal, noi ne urnim mai greu; şi nu-mi vorbiţi de rău maşina, că asta-mi citeşte blogul, şi-şi strică platinile, că e geloasă. Deci maşina mea merge ca Rolls Rolexu’, da?

Şi odată ajuns acolo, fără preget m-am împrietenit cu Amalia, care era de fapt tartoriţa întregului eveniment, şă căreia îi mulţumesc din adrenalina mea pură şi pe această cale, şi cu Berny, care ne-o dat cu dărnicia lui proprie şi groasă să bem, dragii moşului, o pălincă – deci cum să vă spun io, că şi înjerii din ceruri salivau ca proştii, că cică o şi plouat noaptea aia. Ploaie normala, nu de bere, că ploaia de bere o fost fix numa pe traseul pahar/sticlă>fund de gâţi de bloggeri.

Rog a se remarca faptul că io sunt nostalgic militar, deşi am fugit de armată ca de căsătoria cu prietena aia a lu’ mama care amu are 72 de ani, că ea aşa glumea cu mine, şi io am fugit până la Cluj, să nu mă mai găsească. Ei. Şi nostalgic militar fiind eu, am picurat de fericire. De ce?

Păi la recepţie trona un ditamai MIGu’, măi copii. Deci MIG, da? MIG 21, cred eu, poate ne lămureşte Night Elf.

mig

Şi ca să fie cocktailul complet, pe tot parcul cela de vreo 80 de hectare (!!!) sunt presărate tunuri, lansatoare de rachete, locomotive, transportoare blindate – suficient cât să mă lase cu gura căscată preţ de un weekend întreg, că tot trebuia să beau bere în gură ca să nu mi se vadă dantura ca la calul care-l cumperi.

staff0_resize

staff1_resize

staff_resize

staff2_resize

Deci aşa o fost! Uite cum arată locul unde ne-am cazat:

pat-de-arsenal

Da, TAB-ul era patul. Cealalta varianta era sa dormim in alta cameră, pe un afet de tun.

Nu am prins golful de sâmbătă dimineaţă, căci preţuiesc somnul la valoarea lui, şi nici nu am jucat tenis, că nu sunt fan. Dar abia am început bine ziua cu un mic dejun copios pe la ora 12, că: am înşfăcat un buggy d-ăla, şi ne-am dat ca apucaţii pe poligon; şi-apăi ne-am dat şi cu un transportor blindat d-ăla, de asemenea ţâpurituri şi chiote nu cred că s-or mai auzit în pădurea aia de la gepizi încoace, că toată Orăştia s-o gândit că facem congres de soprane la Arsenal Park, că sigur s-o auzit până la urmaşii lui Decebal. Şi ca să fie ziua completă, ne-am mai dat şi pe drezină, şi am băgat şi patru runde de Airsoft, şi ce să mai vrei de la viaţă? Bere? Era. Papa bun? Era şi d-aia.

Şi seara ne-am grătărit la câtamai focul de tabără, şi am povestit. Şi am tot râs.

Şi duminică am mai băgat o tură cu transportorul blindat, că abia aştept să termine Crivăţ filmu’ să mi-l deie, să-l pun pe blog, că e belea ce va face copilul asta!

Si fincă nu se putea alfel, am cerşit de la Berny o sticlă de pălincă, să crepe îngerii, şi mai multe nu, şi mi-a făcut rost Amalia (săr’na!) de o pungă de-un leu plină ochi cu virşli, că mi-i şi ruşine să vă zic ce filme porno am turnat eu cu ei, în intimitatea garsoniere mele.

Şi am hotărât următoarele: dacă onor firma la care lucru nu mă dă încă afară, următorul tim drinking vom încerca să îl facem acolo. Da, acolo. Fincă merită! Că io nu credeam că în România avem asemenea locuri, da’ ui, noroc cu blogurile, că aşa mai aflu şi io unde merită să stai un weekend liniştit, cu oameni mega faini, şi să uiţi de durere, da’ şi de întristare! Mai multe poze şi filme vedeţi pe saitele oamenilor enumeraţi mai sus, că or făcut poze ca japonejii.

Update: iaca filmu, ca l-o terminat baietu!

Arsenal Park Orastie from andrei crivat on Vimeo.

18 lovituri, dă-i și tu!