Vă trebe mancare indiana la Cluj?

Deci io am un vecin indian la mine-n bloc – da’ nu d-ala de-a lu’ Dancing Clouds, Sitting Bull, Runny Nose. Zic indian – indian-indian, ştiţi voi, Mahindra, Lakshmi Mittal, Tata Motors, Kashmir, soft si curry, deci tăt felu’, deci indian.

Amu-s vreo două săptămâni, indianu’, impreună cu alti membri ai naţiei care l-au supus pe Machedon, or pus mână de la mână, or mai chemat ceva studenti indieni, şi or pus bazele unui restaurant take away în care însuşi indianul nostru găteşte el însuşi deci reţetele şi papa, ca sa nu existe dubii.

Deci – măi copii.

Io am zis mereu că din . meu de vedere, gastronomia culinară se poate limita la papară cu mămăligă, eventual oua fierte cu paine prajită – hai, maxim un paine cu unt si cu salam.

Dar n-ar fi asta singura dată când Groparu derapează.

Deci ascultati.

Papa indian pe care il face baietii astia e in felul asta: FOARTE BUNA.

Punct.

Deci buna si gustoasa.

Deci io nu ma prea omor cu mancatul, mai ales ca in Cluju asta cu greu gasesti un papa care sa fie facut cu dragoste, finca nici un bucatar nu mangaie papa si nu ii vorbeste in timp ce o sexeaza, si papa simte asta, si nu mai iese buna: ca asa e papa, ca o femeie ţâfnoasă pe care trebe să o şi plimbi cu maşina, să o şi duci la mall, să îi şi cari plasele, să îi şi repari ghiveta, să nici nu te uiţi la pretenele ei, să fii şi respectuos cu mă-sa aia cu gura acră, să îţi şi placă cum găteşte, să nu scoţi nici un cuvinţel două ore pe zi câtă vreme ţi spune ce mai e nou la serviciu, sa nu te inervezi că habar n-are să parcheze sau o zgâriat iară maşina, pisu’, să nu mai mergi la folbal cu betivii aia de prieteni ai tai, să îi repari tocurile de la sandale, să nu te superi dacă vine după o juma de oră la întâlnire, să fii mai meseriaş şi mai alfa decât toţi masculii prietenelor si colegelor ei si – auzi aicea neobrăzare! – să ii faci şi preludiu, şi postludiu.

No.

Deci indianul meu, vreau sa va zic ca aşa de bine preludiază şi postludează papa, că io, unu, care nu prea-s mâncăcios cand pap la restaurante, am papat pe nerăsuflate 4 portii mari (!!!) de papa indian si bun, da’ bun-bun, şi stomacul meu efectiv s-a simtit iubit! Si cel mai, cel mai important e faptul ca – când am mers la baie, curry ăla din puiul cu curry nu m-a zgariat, ca ghearele de pisici, stiti voi unde.

Stiti de ce?

Finca papa e facut cu dragoste. Si papa simte asta.

Deci: www.maharaja.ro. Nush daca includ si harem de fomei la comanda de papa, că nu i-am intrebat.

12 lovituri, dă-i și tu!