Taxi Driver, nu răspund la SMS

De când am văzut maşina doamnei decoltate de 45 de ani am ştiut din prima că voi avea un subiect de postare.

Chem taxiul la scară şi fac ce face fiecare bărbat curajos: mă sui înăuntru.

Apoi îmi mai adun nişte bărbăţie şi mă las abordat cu nişte subiecte dificile pe care doamna decoltată de 45 de ani le avea pe agendă: renunţatul la fumat (o vecină de-a ei a reuşit, să ştiţi! dar s-a îngrăşat 20 de kile, că nu se mai poate opri din mâncat cartofi prăjiţi, chipsuri şi seminţe, că de-aia îi este frică şi taximetriţei să se lase); politica (porcii dracu’, toţi ar trebui împuşcaţi); ratele astea (băncilor, sugeţi covrigu’ de neprofitabile!); vecinii din Floreşti cu câine de apartament (care ar trebui nu-am-înţeles-ce, că tocmai atunci o dat radioul mai tare, că cânta Holograf); şoferii din Cluj, ce nesimţiţi (da’ nu clujenii, ci ăia care or vinit în oraş de pe aiurea); şi eternul “au plecat studenţii, e mai lejer în Cluj, dar nu sunt comenzi la taxi, să ştiţi, nu mai merge ca înainte”.

Apoi îi sună telefonul. Şi doamna răspunde şi se lansează într-o conversaţie absolut savuroasă cu o prietenă, axată atât în principal, dar şi mai ales pe:

– Tu… stai, tu, să-ţi spun ce am păţit! Tu, mi-or tăiat ăştia telefonu’, tu… Da, tu, iară! Tu, nişte hoţi… toţi îs nişte hoţi, no. Tu, aşé m-am inervat… da, tu… două luni, tu, pentru două luni neplătite… nu te mai pot suna, degeaba mi-ai dat SMS, că-s pe pripeiu‘ ăla vechi şi nu mi l-am încărcat. Tu, să nu-ţi faci niciodată abonament la hoţii ăştia! Tu, te fură ăştia ca porcii, tu…

În acel moment, curajul meu bărbătesc m-a lăsat şi nu am mai avut curaj să o întreb la ce reţea era abonată.

 

11 lovituri, dă-i și tu!