Tăiarea porcului, 2013

– Ține naibii de el, bă ginere! Ce, n-ai mâncat azi?

Tata socru’, la cei 60+ de ani, e mai verde ca mine, băiat finuț de corporație învățat mai degrabă cu tastatura şi pauzele de ţigară.

– Nu merge! Nu merge.

Și blastămă ușor. Îşi îndreaptă spinarea și arată către sticla de jumate plină cu ceva transparent – nu, nu e apă minerală plată. Oftează scurt:

– Toarnă.

Mă execut în tăcere.

– Nu-l putem dovedi. Cinci masculi în putere și nu-l putem dovedi! Trebe să recurgem la soluția de criză: ia cheam-o pe nievastă-ta.
– Păi ce treabă are nievasta? zic io.
– Cheam-o și nu întreba.
– MUIERE! strig. Haide.

Vine nievasta. Dintr-o privire o-nțeles tot!
– Cinci bărbați în tătă firea și nu puteți omorî un porc?

Și începe să râdă persiflant, să se audă și-n vecini, să ne ştie tăt satu’.
– Dați-i porcului ceva să bé, zice ea, serioasă dintr-o dată. Iubitule, tu ce bei de regulă? Vin, bere, pălincă și din când în când coniac?
– Da, zic; da’ ce legătură are…
– Are, taci ghin gură! CĂ NU POT LUCRA DACĂ N-O BEUT! Dați-i să beie!

Tata socru apropie de râtul porcului un ștampăl de pălincă. Deliciosul animal dă paharul peste cap dintr-o suflare, așa cum îmi place și mie (“pălinca nu se pupă!”).
– Faceți loc, zice nievasta.

Și începe să se încălzească în ogradă cu niște mișcări cum am văzut eu în filmele alea cu preacuvioși călugări Shaolin, de zici că era Simona Amânar la paralele se întoarce!
– Ce face nievasta? îl întreb pe tata socru.
– Șșșșșș! E tradiționalul Tai Chi de Oaș, varianta Steven Seagal!

Când termină, nievasta sare într-un șpagat perfect pe două tractoare Mercedes de Brașov.
IMG_6139
…aflate în Oaș, înmatriculate în Mureș. Globalizare!

Și întinde mâna, cu ochii închişi ca de o transă.
– Du-i poșetuța! șoptește tata socru, fascinat.

Mă apropii și îi dau poșetuța cu bătaie în palmă, ca bisturiul la chirurg.

Nievasta scotocește acolo unde nu găsește niciodată nimic și scoate o baionetă de 30 cm. Deşi şters, pe ea se mai poate încă citi: CCCP, 1939.

De probă, castrează dintr-o lovitură o muscă distrată care nu știa că-i iarnă și zbura voios prin curte. Apoi, liniştea dimineţii de decembrie este înţepată ca de un vaccin de un zbieret ascuţit:

– HAAAAYAAAAAAY!

Și nievastă-mea, ochelarista de 1 metru 20 slabă ca un vreasc sare hăpt în cealaltă parte a curții, unde porcul, eliberat de neputincioșii de noi, scurma liniștit.

Dintr-o mişcare scurtă, îl pune la pământ, îl imobilizează cu un dublu Nelson și, în timp ce deliciosul animal guița de mama focului, îi zbiară în ureche:
– MAI BEI, MĂ? ZI, MĂ, ANIMALULE, MAI BEI????

…și harșt! îi spintecă jugulara, în timp ce începe să intoneze către ceruri un imn de război cu Pintea Viteazu…

4 minute mai târziu, bietul patruped cu gust atât de bun își dă obștescul sfârșit. Nievasta se ridică în picioare cu cuțitul în mână, îi sărută lama și-l înfige în stîlpul de beton armat al casei.

Apoi se uită la mine urât.

Foarte urât.

24 lovituri, dă-i și tu!