La un pas de-a deveni rasist

Era o zi de vară turbată, în care îţi simţi corpul mai unsuros ca o Scolopendra subspinipes. După ce fac slalom printre toţi BMW-iştii turbaţi din Floreşti, cea mai de fiţe comună din Gilău, după ce reuşesc să pierd ultimele tomate la magazin, să cumpăr bere caldă (aia rece se terminase) şi pâine de alaltăieri ca o lespede bună de pavat un drum roman, ajung cu nievasta şi moştenitorul din dotare în faţa blocului. Unde, colac peste pupăză, locul meu de parcare este ocupat.…continue reading →