moldoveni

Cum dezamorseaza moldovenii un conflict in trafic

Aterizară cu bine în capitala Moldovei, soția își reîntâlni, emoționată, familia, lacrimi se vărsară, pupături se schimbară!

Urmară câteva zile înecate în vin bun de casă și bunătățuri de la Moldova. Apoi, într-o seară, la cină, ginerele își luă inima-n dinți și îl întrebă pe socru-său de la obraz:
– Auzi, tată socru… da’ nu îmi dai Dacia matale să mergem la nunta aia de la Cluj? Nunta pentru care am venit din Suedia? (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!

Ghid de supravieţuire pentru ardeleni

Se zice despre noi, despre ardeleni, că suntem tăntălăi, înceţi la minte, blegi şi leneşi; că ne-am lăsat cotropiţi de unguri şi de saşi şi de cine-a mai vrut; că suntem proşti de-a dreptul, că până să ne prindem care-i poanta ne fură cioara felia de pită chiar de sub nas; ba, mai mult, că am mai fi şi complotat la asasinarea ciobănaşului din Mioriţa (deşi se ştie că el vroia de mai multă vreme să se lase de ciobănit şi să plece la muncă, în Italia).

Aceste cuvinte ne doare pentru că sunt urâte şi păroase ca un picior de femeie bătrână, foarte bătrână.

Noi, ardelenii, polenul din flori, suntem acuzaţi pe nedrept din pură gelozie de nişte inconştienţi născuţi cu un nejustificabil complex de superioritate alimentat pur şi simplu de faptul că ei nu sunt ardeleni. De cele mai multe ori, la auzul unor asemenea acuze ieftine, de plastic chinezesc, ardelenii se închid în ei şi preferă să sufere în tăcere – cu o onoare nemaiîntâlnită decât la asiatici (eventual, după aceea, dau fuga la net jurând răzbunare şi caută bancuri cu olteni şi moldoveni, pe care le uită până data viitoare când sunt atacaţi).

Ei bine, dragi ardeleni care îmi citiţi blogul, astăzi e ziua voastră norocoasă. De azi încolo nu mai e nevoie să le daţi satisfacţie unor mitici, mai ales că se ştie că noi, Transilvania, am integrat Romunica în UE, că dacă nu eram noi Romunica era… ăăă… nuş, era alfel; plus că până şi în Biblie scrie că atunci când eşti făcut ardelean prost trebuie să răspunzi tot cu o palmă, că la asemenea jicnire nu se întoarce obrazul (e chiar derogare de la patriarhie că nu se întoarce!)

Deci tocmai ai fost făcut ardelean prost de o gaşcă de sudişti sau de sârme. Nu sări ca proasta să îi contrazici – îţi tai singur craca dacă te mănâncă în fundulică. Ai răbdare preţ de 23,2 de secunde şi stai până se stinge orice râs ostil. După care, cu obidă, oftezi zgomotos; nu e greu, că dacă cineva de pe lumea asta ştie să ofteze, ăia sunt ardelenii (nu aţi uitat lecţiile de oftat pentru bacalaureat, nu?).

În acest moment, deja tot grupul are întreaga atenţie îndreptată asupra ta: dacă mai poţi scăpa şi un “Of,… of of!” printre oftaturi, cu atât mai bine, că îi înmoaie şi mai tare, ţi-i face fleaşcă, ţi-i aşterne la picioare. După care, cu privirea aşa, undeva, în gol (deşi ochii sunt aţintiţi asupra imprecatorului), rosteşti cu obidă, ca şi când le-ai da tuturor o lecţie de viaţă moca:

“MAI HAIDETI, MĂ, ŞI VOI PRIN ARDEAL, SA VA MAI CIVILIZATI SI VOI UN PIC!”

Dupa care părăseşti, marţial, câmpul de batalie pe care tocmai l-ai şters cu amărăşteanul perplex. Rată de succes: 102.4%!!!

PS: Post inspirat de Arhi şi postarea sa despre ardeleni.

67 lovituri, dă-i și tu!