Chef de cântat

- Toată lumea în poziții, am chef de cântat! - Pfuay, Gropare, iară începi să ragi? - Șarap, indifelilor! Chitara la mine și o bere rece pentru cântăreț, presto. - Da’ ziceai că nu mai cânți, că nu mai ai voce, că nu ai mai cântat de mult... - Aia…continue reading →

Momentul ăla când zâmbești recitind ce ai scris acum 8 ani

După 10 ani de blog și vreo câteva mii de postări... căutam o poză cu EL, și-s rare, pentru că am prostul obicei de a nu prea face poze cu oamenii. Plus că EL nu mai avea nevoie de fotografii: era omniprezent. Pe sticlă era peste tot, sinonim cu breaking news sau cu transmisie în direct de la trimisul nostru special. Era acolo la război (la multe războaie),…continue reading →

In loc de necrolog

Se cheamă "În loc de necrolog" fincă ăsta nu e necrolog. Necrologul e pentru oameni morţi; ori sîrbu' nostru e în interior, acolo, trăieşte, s-o înfipt în inimă, cu multele lui kile, s-o băgat ca un vârf zimţat de săgeată şi nu prea mai iese fără să rupă carnea! Va…continue reading →

Păţăşti!

- Alo, salut, bă Greucene, zic. - Bă, zice. Bă! Face o pauză, trage aer in piept. - Bă! zice. Bă, da' de ce eşti prost, bă? Stau o secundă, mă gândesc - oare ce dreq am făcut iară? - Taci, mă! Că nu-s prost. - Nu eşti prost? Nu…continue reading →

Nu prea am titlu! Nup

Sa scrii, Gropare, zice tanti Cărpenișan. Eram cu curul pe pardoseala rece, in capela nezugravita, langa un Mile așa cum nu-mi imaginam că poate exista. Să scrii, fă lumea să râdă, că ne-am săturat de lacrimi! Tanti, zice Groparele. Cam pișat Groparele, daca mă-ntrebați. Mă podidește simtul realității și vreau…continue reading →
  • 1
  • 2