Tulai, fain o fost in Amsterdam!

Dar ce najpa e aici la voi, în România!

Boooon.

Joi, după o zi infernală la muncă, cu şedinţe şi reproşuri, ajunge Groparele în aeroportul de la Cluj cu bagajul făcut foarte în grabă, pentru că cu o noapte înainte avusesem o cumetrie cu Tudor şi cu un purcoi de bloggeri.

Uitai să vă zic că de la Cluj la Bucureşti, de unde plecam la Amsterdam, am mers cu avionul, nu cu trenul. Faza o fost ceva de genul:

Marta, mămica Revistei Biz (aprigă muiere, BTW!): Bă Gropare, vii la Amsterdam? Plecarea e din Bucureşti.
Groparu, adică eu): Apăi,… vin! Da’ vezi că vin cu avionu’ de la Cluj, că uite, mi-o crescut cotaţia, mă cheamă lumea la Amsterdam, nu-mi mai suferă cu CFR-ul, ce, suntem studenţi, Doamne fereşte?

Aşadar, ajung cu greu cu o oră înainte de plecarea spre Bucureşti în aeroportul-internaţional-consiliul-judeţean-alin-tişe-de-la-cluj. Unde las pălinca pentru drum în bagajul de cală (nici măcar la budă nu plec fără ea!), apoi sunt pipăit de nişte bărbaţi bine în uniforme pentru că-mi tot ţiuia capul când treceam printr-o poartă stelară, şi în cele din urmă sistemul mă scuipă într-o sală unde aşteptam avionul şi era înghesuială ca-ntr-o baterie de găini.

Şi rotindu-mi privirea să văd dacă nu cumva nu cunosc pe nimeni, ca să nu-mi aud dupa aia vorbe că de când plec la Amsterdam mi-o crescut cotaţia şi-s tot cu nasul pe sus, îi văd pe ei.

Stăpânii lumii.

Băi frate, parcă erau la Zidul Pângerii! Stăteau cu cărţile de rugăciuni în mână şi bolboroseau ca vulcanii noroioşi şi se tot înclinau şi iar bolboroseau!

Discret, dar foarte discret, scot telefonul şi mă fac că scriu un SMS. Şi jbeng, trag o poză cu unul dintre ei. Discret, fără blitz, fără sonor, ca atunci când faci poză la un chiloţel la Costineşti.

Şi trag una cu celălalt.

Şi apoi dintr-o dată mă întorc cu spatele şi mă retrag în celălalt capăt al aeroportului, că aşa am fugit de acolo că era să mă aresteze!

Păi ştiţi de ce?

Păi evreul avea în mână cartea aia a lor, Tora-Tora-Tora sau cum i-o zice.

Şi în cealaltă mână mai avea ceva: telefonul mobil. Cu care filma tot ce mişca în aeroport.

Şi am fugit repede de acolo! Păi dacă mă filma şi mă vedeam mai apoi cu moaca pe un blog de evreu?