RoBlogFest 2011 – partea 2 (sh-un sfert)

Deci: după ce ne-am reunit şi cu tovarăşul Konskriptor, care m-a agăţat de pe blog, şi cu Mişu, care şi el m-a agăţat de pe blog, şi cu meseriaşul de Gaben, cu care dacă n-aveam blog – aţi ghicit – nu avea de unde mă agăţa, am purces, împreună cu ceilalţi bloggeri – Denisuca cu Visurât şi familia lui tac’su sârbilor – către eveniment, în Silver Church.

Unde am primit tricouri moca şi am fost puşi să spunem iarăşi despre IE9, unul din sponsorii evenimentului, în faţa unei camere cu reflector care-ţi strălucea în nas, ca la Gestapo; şi ce-am spus acolo n-am minţit. Şi nu mai puteai spune că eşti prost ca noaptea, ci dimpotrivă, că ai minte luminată. De bec. Când va fi gata filmuleţul vi-l şi arăt, să vedeţi cum îmi rotesc privirile ca o găină beată de bere N/A.

Or început să curgă bloggeri şi oameni la festivitate. Pupături. Marele absent – Arhi. Pâcat! Aş fi vrut să-l pup în public, că ştiu că la SMS Cluj s-o strâmbat de parcă se pupa cu un mascul, aşa s-o strâmbat.

Ne-am pus la o masă de lângă intrare, retrasă, ca nişte bloggeri timizi din provincie, toţi patru, dintre care numai eu cu Gaben eram bloagheri, ceilalţi doi veniseră şi ei să bem o măslină împreună. Gropare! Hai să-ţi cunoşti fanii, mai zicea unu-altu. Io mă duceam către fani, fanii mă vedeau, vedeau că am tricou cu Groparu.ro şi fugeau de mine, dezamăgiţi. Numai pe unii am reuşit să-i prind de mânecă, dar s-au tot tras şi duşi au fost. No! Asta e, altă faţă numai dacă mi-o bag la chirurgie plastică pot să-mi fac; da’ la urechile mele clăpăuge nu renunţ, orice-ar fi.

Tovarăşul Gaben, aşa cum promisese, venise cu o glajă de horincă ghe la mama ei, mă, ghe la mama ei, şi fiecare care venea acolo era îmbiat. Vreo 14 s-or îmbătat numai de la miros; dintre ăia care nu aflaseră că eu sunt Groparu, jumate au luat-o la fugă când i-au văzut mărgelele; şi dintre ceilalţi care au rămas să se lupte cu vicisitudinea de prune, connoisseurs adevăraţi, nu glumă, aş dori să amintesc pe Cosmin Tudoran de la Ca$$a Locco şi Ştefan Murgeanu de la Ştefan Murgeanu, primul care a făcut o figură foarte frumoasă, că e un arghelean niebun şi normal, şi al doilea care chiar ne-a salvat viaţa. Şi Chinezu, venit şi el la spartul târgului, şi-a muiat puţintel musteţile şi a sforăit de plăcere – aşa cum aş fi sforărit şi eu, de altfel.

După ce Omul cu Şobolani a cântat în aşa fel încât ne-am simţit bătrâni că nu ne place indie pop rock-ul progressive, a sosit rândul Vlad Craioveanului să aducă umbra pletei sale ca un tufiş de negresă pe scenă, în postura de prezentaci. Repet şi aici: două neinspiraţiuni de invitaţi. Pe de altă parte – noroc că nu ţine nimeni seama de părerile mele, că io i-aş fi chemat pe Grigore Leşe şi Mona Muscă.

Se prezintă premiile. Părerea mea sinceră, de Gropar sincer: a fost blat tura asta. Şi amu o să mă sune Julică şi o să mă ameninţe că nu-mi mai primeşte textele mele de publicat în Daily Cotcodac pentru că i-l atac pe Eftimie, ba chiar o să-mi şi întârzie cu plăţile, dar mă bazez pe puţina lui minte pe care-o mai are în scufiţă: prinbrasov.com, câştigătorul, nu avea ce să caute la Cel Mai Popular Blog. Băi, deci nu avea şi pace! Îi laud relevanţa locală, sunt convins că e cel mai citit blog colectiv din cel mai mare oraş din Moldova, dar pe mine, blogger clujean, nu are cine să mă convingă că ăla e cel mai popular blog din România! Eftimie, principala turbină a site-ului prinbrasov.com, scrie excelent şi sexcelent, are blogul lui cu care putea concura independent, ce pana lui, foarte faină de altfel, cu care bagă şi pe DC texte mega super, dar – părerea mea e părere, şi dac-am zis-o pe la colţuri şi pe Twitter o zic şi aici. Şi dacă e să o luăm altfel, dpdv al scriiturii, susţin în continuare că TVDeCe SUNT cel mai blog colectiv bun. Sunt, şi pace! Şi lucrurile ar fi fost, zic eu, şi nu nunai eu, mai juste dacă OviSîrb şi TVDeCe şi-ar fi câştigat fiecare locurile pe care au candidat.

Revenind la festival: se termină cu premierea. Ultima oară halisem o salată pe la ora 2; dar era deja ora 11, şi burta mea… Doamne, cum făcea! Ca… centrala aia de la Fukushima, aia nesimţită şi ghiorăitoare. Moment în care apare Ştefan Murgeanu, călare pe un căluţ alb, proaspăt câştigător al premiului de cel mai optimist glob, cu doi saci de pufuleţi în braţe, pufuleţi pe care am sărit ca mujahedinii şi i-am devorat cu tot cu pungi. Când să-l halim şi pe Murgeanu – ia-l de unde nu-i, că s-o tot dus, deci adio carne.

Nu mă apuc să enumăr toţi bloggerii cu care m-am bătut pe burtă sau m-am ciupit de cur în seara ceea, că nu vreau să-mi petrec următoarele 4 ore dând linkuri. Dar ne-am trezit bârfind despre blogosferici până pe la ora 4 dimineaţa, la noi în camera de hotel, cu Sîrbii şi albanejii (Maka, Cucu‘ şi Rusu) şi mai ales cu CristinaTM.

Poze de la eveniment – pe pajina mea de feizbuc. Observaţi cum am faţă de beţiv chiar şi în sfântul post, cînd am băut numai porcării nealcoolice.

A doua zi ne-am plimbat prin centrul istoric al Bucureştiului. Ce vreau să zic: Bucureştiul e super. E fain. E viu. E sofisticat şi e românesc. Şi nu e prima dată când plec cu impresia asta.

Seara am plecat spre casă cu o tolbă plină de amintiri. Toţi cei cu care ne-am întâlnit au fost oameni faini, cu care am râs ca sparţii. Inteligenţi. Glumeţi. Nebuni şi frumoşi. Oameni de calibrul meu. Printre ei:

Gaben – tulai, Doamne, ce om fain. Am râs cu el. Pe drum înapoi m-am speriat ce mult semănăm la minte, şi i-am zis să ne culcăm repede, că e târziu, să nu am coşmaruri că mi-o fi clonă!

Konskriptor – dacă era prin Cluj îl invitam să se mute cu mine din prima. Musai să bag o tură de pescuit cu omul ăsta până nu îmbătrânesc de tot.

Mişu – ca de obicei când ne întâlnim, e la înălţime. Fără el ne-a fi fost mult mai greu. Şi-a halit ziua liberă şi nici măcar nu am apucat să ne bârfim existenţele. Noroc că mai am de gând să revin anul ăsta în Bucureşti, şi când oi reveni sigur nu voi ţine post. Mişu? Berea e din partea mea data viitoare!

Tatăl Sîrb – respect cu R mare. Om mai tânăr ca el nu am văzut anul ăsta.

Voi mai updata mâine, dacă şi când îmi mai amintesc una-alta.

Bloggeri începători: musai, la anul mereţi acolo. La mine ăsta a fost primul an, şi am senzaţia că rău am făcut că nu m-am dus pân-amu.

Mâine vă spun ce am comis cu Gaben la Hotel Caro. Că asta chiar merită povestită;))

29 lovituri, dă-i și tu!