Primul efect al postului – l-am visat pe Becali

Da, ieri am început postul Paştelui, să ne dea Dumnezău putere să-l ducem până la capăt, ca de obicei, fără prea multe păcate – că oricum alea de precurvie mentală (bă, ce-aş fuki-o pe asta!) şi înjurăturile din trafic nu se pun, aşa mi-o zis mie îngerul păzitor (adică vocea pe care-o aud io non-stop inside my chelie).

Deci primul efect al postului: l-am visat pe Becali. Da, ştiu, şi mie-mi pare rău. Dar un element de culoare mi-a mai dat totuşi puţină speranţă pentru poporul meu prigonit: Becali era taximetrist. Ca şi mine.

Stăteam şi beam nişte tutun împreună, undeva în staţia de taxiuri de la Central, ghe la Cluuuuj. Şi l-am întrebat:

– Bă, i-am zis eu, cu curaj. Eşti homofob?
– Nu, bă, cum să fiu, mi-a zis Jiji.
– Păi bă, i-am zis. De ce nu vrei să-l iei în echipă pe Ivan Ivanov?
– Taj, mă. Că nu-l iau.
– Di ce, îi zic. Numa’ fincă-i gay?

Mi-o răspuns ceva, dar nu mai ştiu ce, că am sforăit tocmai atuncea şi nu mi-am auzit gândul din vis. Eram amândoi taximetrişti Terra Fan, aveam Loganuri galbene. Aveam amandoi trening, maieu şi sandale, aşa eram îmbrăcaţi.

– Bă, i-am zis. Ia-l. Ia-l şi fă treabă cu el! Şi când termini cu el, ştii cum să te scapi de el! şi i-am făcut semnul acela misterios cu dunga palmei peste beregată.
– Aoleo, îmi zise colegul într-ale taximetriei , păi cum să-l machesc!
– Apăi nuş, îi zisei, dom’ Gigi, că dumneavoastră sunteţi chimistul!


18 lovituri, dă-i și tu!