Pericolul nebănuit al citatelor motivaţionale de pe Facebook

Într-o bună zi, şeful unei multinaţionale ajunse la birou mai târziu cu 30 de minute ca de obicei. Îşi parcă maşina (surprinzător, la ora aceea găsi loc de parcare!), îşi flutură triumfător badge-ul la senzorul de la uşă, se urcă în lift şi ajunse la etajul unde avea sediul firma: o altă zi în care trebuia să se salveze dintr-o mie de şedinţe şi probleme.
uniti salvam tot

Intră înăuntru şi constată că secretara nu ajunsese încă la birou, deşi nu-l sunase că întârzie. Hmmm, îşi spuse el, trebuie să-i tai prima de Crăciun!

Şi se duse să-şi facă cafeaua.

3 minute mai târziu, în faţa unei ceşti aburinde, porni calculatorul, îşi verifică mailul, stabili ce avea de făcut pe parcursul zilei, apoi deschise messengerul intern.

Surpriză! Era singurul online din toată firma.

S-o fi întâmplat ceva la IT, sysadminii ăia iară freacă manganul! Ia să-i sun!

Şi îi sună, dar nu răspunse nimeni.

Se ridică de pe scaun şi se duse către băieţii de la IT: uşa încuiată, alarma pornită în camera serverelor, nimeni în zonă!

Ros de o premoniţie maro, se duse către biroul mare: absolut nimeni în firmă!

Ce naiba? Era oare sâmbătă? Era oare zi liberă, ceva Rusalie, şi nu ştia el?

Când să se uite în calendar, auzi un zgomot: se îndreptă într-acolo şi o găsi pe doamna Jeni, femeia de serviciu, că freca cu pasiune duşumea:
– Doamna Jeni, bună dimineaţa! Da’ unde-i toată lumea? Unde-i secretara? Băieţii de la IT? Unde-s toţi?
– A, domnu’ director, păi or tot citit citatele alea motivaţionale pe care le tot puneţi pe Facebook şi or plecat cu toţii să-şi urmeze visurile şi să se facă antreprenori, să-şi pornească start-up-uri…

5 lovituri, dă-i și tu!