O zi ploioasă, dar inimile noastre e curate

DailyCotcodac a primit exclusivitate (dupa ce mi-a scâncit pe la uşi câteva luni bune) să publice vestea cea mare pentru mine şi mică pentru ea, aia a mé: Groparu va trece în rândul verighetaţilor care-i întreabă obsesiv pe burlaci “da’ tu când te-nsori???”. La mine răspunsul a început să se ştie: cândva prin luna mai, aşea. Da, a fost alegerea mea, căci până şi geniile nebune mai au momente de luciditate. Noroc că nu-s decât negeniu.

Da, e pe bune. Da, e incredibil. Da, mai are încă vreme să se răzgândească, şi i-am spus că nu am de ce să mă supăr dacă o va face, că ştiu şi eu ce poamă sunt.

Într-un puseu emotiv, Julică a reuşit să publice invitaţia la nuntă aşa cum i-am dat-o, eu fără să mă gândesc că nu se va gândi, el fără să se gândească că eu nu gândesc. Drept urmare, a apărut pe site la ei invitaţia compoziţie proprie (cu design futurist realizat la mare grabă de Mishu, cântecaciul de mai jos). Drept urmare, adresele de mail ale mele şi ale femeii mele, plus numerele de telefon plus numele naşilor plus PIN-ul la carduri şi codurile de trimitere a rachetelor atomice sovietice au fost eliberate în eter. Cu ajutor nepreţuit de la VisUrât, am reuşit să lipesc oala spartă, fincă Dumnezeu există, asta se ştie, e doar una din multele voci care-mi spun mie chestii, uneori. Mulţumesc, oricum, SMS-urilor si comentariilor primite de la cititorii DC si nu numai, le voi pune in categoria “ni, mă, câtă cumsecădenie pe lumea asta!” Invitaţia buclucaşă e asta de mai jos:

Şi dacă vă e teamă că de amu încolo nu voi mai scrie la fel, fincă se schimbă priorităţile, ei bine, să vă fie!

PS: am scris ultima frază de mai sus fincă şi ea mă mai citeşte, din fericire cam rar, că doară nu te apuci să-l citeşti pe ăla care scrie de la tine din sufragerie, Doamne, iartă-mă!

64 lovituri, dă-i și tu!