O splendoare de lună plină

M-am înțepat într-un păducel cu mâna dreaptă, așa că posibil ca postarea asta să aibă ortografia mai urâtă decât celelalte. Așadar…

Așadar, ca orice metalist care se respectă, în weekend NU M-AM DUS LA CONCERTUL DEPECHE DE LA CLUJ (asta e, traumele din copilărie nu trec cu alcool), dar știți ce mi se pare interesant la casa de toleranță Groparu? Păi, am fost tolerant și nu i-am heitărit deloc pe cei care s-au dus, Doamne-ajută-le, fiecare e fucking liber să asculte ce vrea și să fie fericit cu Depeche, Stones sau Denisa Manelista, fie iertată.

Sunt o divă! Pentru că diva-ghez.

Așadar, în weekend, pentru că Gropărelu’ e în concediu, mi-am luat nievasta și, împreună cu alte două cupluri, ne-am dus la un picnic pe o vale de lângă Cluj atâta de faină…


…și atâta de plină de pești, că nu vă spun exact locația;

și asta și pentru că am strâns trei saci de gunoaie după alți turiști de weekend (cu asta am o problemă reală, nu cu muzica pe care o ascultă). A, și mai am o problemă reală cu motocicliștii de enduro care, deși scrie LAT la intrarea în vale că nu se permite accesul ATV-iștilor și motocicliștilor, dădeau, frate, ture ca la ei acasă. Și firește că treceau ostentativ fix pe sub nasul tău zbârnâind din pârțâitoare și fără să dea săru’mâna la doamne, pentru că fuck you.

No, ideea e că, la un moment dat, în timp ce căutam un loc de pus pătura (lăsasem mașinile la intrarea în vale), am trecut pe lângă bulboana visurilor mele: plină ochi de pești (ceva mrene ungurești de munte, bag samă, și niște clenișori cu păstrăviori), aparent rece (sunt extrem de rău de căldură!) și suficient de adâncă pentru a-mi înmuia trupul de nimfă fără să dau cu capul de fund.

Fundul apei, nu al meu.
– Vrei să faci baie aici? zice nievasta, care o descifrat din prima licărul de poftă din ochii bloggerului ei preferat.
– Îhî!!! a sughițat bloggerul ei preferat.

Din păcate, zona era deja confiscată de o familie cu copil, iar noi eram în misiune; așa că ne-am văzut mai departe de căutat loc de picnic, apoi halit din străchini, apoi jucat pétanque – nu spuneți nimănui, dar bloggerul se pregătește de o pensionare rapidă în sudul Franței.

Apoi, spre seară, când am început să strângem tabăra, bloggerul s-a tras repede-repede după un copac mare, să-și ia slipul pe trup ca să poată face baia aia în bulboana plină de pești.

Pentru a nu-și traumatiza iremediabil tovarășii de picnic, bloggerul a avut însă grijă să nu fie văzut, și din spatele buturugii arunca ocheade către dânșii, să nu se pornească să mă caute și apoi să rămână pe retina cerebrală cu imaginea adamică a trupului meu gol care-și pune pe fizic slipul de la Decathlon care i-a opărit atât de tare fundicul în concediul din Cipru!

Și, în timp ce mă feream de tovarășii de picnic, în spatele meu s-au strecurat, mișelește, un cuplu de bicicliști ecologiști care pedalau gâfâind în tăcere pe drumeagul de lângă buturugă; și care nici nu au mai știut ce să mai zică la vederea minunăției de fund bloggeresc pe care li-l arătam fără emoție, dar și fără să vreau, și au trecut pur și simplu la 8 metri de mine și s-au făcut că nu au văzut, deși știu că au văzut, și imaginea fundului meu îi va bântui ani de zile de-acum încolo!!!

Mie nu mi-a mai păsat, că mi-am făcut baia liniștit. Următoarea baie – firește – în decembrie, până atunci n-are rost să mă mai spăl.

În fine, ce vroiam, de fapt, să vă zic: vând bilet la concertul Depeche din 23 iulie, pe Cluj Arena. Îl dau ieftin… foarte ieftin!

10 lovituri, dă-i și tu!