Nepoţii gropăreşti loveşte din nou

1. Ăla micu: primeşte de la bunica unei fetiţe germano-române o vestuţă de lână, cadou de meri în Crizmăs. Şi-o pune pe el, o ţine preţ de 3 secunde; după care şi-o dă jos mai rapid ca Hercules după ce s-a îmbrăcat cu tunica mânjită în sângele otrăvit al lui Nessus. Ce-i, mă, nu-ţi place vestuţa? Nu, zice micul nemţălău, clipind îndrăzneţ! E prea păroasă.

2. O combină amândoi pe sorella să-l ducă la cinema, să vadă nuş ce film d-al lor cu desene animale, ceva bambi-avatar-teletubbies-something. Sorella zice: merem! Da’ promiteţi că la întoarcere mă ajutaţi să fac curăţenie. Cum să nu, zic pruncii, clipind îndrăzneţ! Si la intoarcerea de la film, se aruncă amândoi pe canapea, şi încep să butoneze la telecomandă. Sorella explodează, şi începe să urle la ei – aşa ştiu femeile să le amintească delicat masculilor de promisiunile facute, şi ea îi antrenează p-ăştia de mici. Nepotu’ se uită mirat la ea, şi emite către frate-su: “asta nu e mama noastra! mama noastră nu urlă aşa!” – dezarmându-mi sora din atacul ei furibund datorita superiorităţii numerice a izbucnirilor in râs pe care le-a experimentat.

3. Mă sună sorella de sărbători: cum e, mergi la colindat, cum vă distraţi? Şi apoi, întrebarea de baraj: “Sărbătorile astea ai prekină?” “Cam… am, dară!” – zic io. “Aha!” zice sorella, înregistrând. “Bă!” îi zice apoi sor-mea lu’ nepotu’ ăla mai mare, de 8 ani: “Vezi că unchiu-to, Groparu, are prekină nouă!” “Pfuaaaaay!” izbucneşte nepotu’ ăl’ mare, deja confuz de cu câte fete m-o tot văzut. “Păi unchi-meu ăsta din România e mai rău ca frati-miu ăsta de 4 ani!”

PS: frate-su de 4 ani e un scump, şi toate fetele de la grădiniţă îl iubeşte. Asta ca să ştiţi şi voi că nu sunt singurul născut din spermatozoizi… ştiţi voi de care, la mine-n familie.

14 lovituri, dă-i și tu!