MasterŞefii de trib

Fix aşa le-am zis la On/Off 6: MasterŞefii de trib.

Aşadar:

Slide 1.
Sunt Groparu, poate nu unul intre cei mai vechi bloggeri din Cluj, dar cu siguranţă unul din cei mai bătrâni şi ramoliţi. Sunt bloggerul de pe site-ul cu acelaşi nume, technical şi commercial writer la o corporaţie care vrea să conducă lumea, traducător în timpul liber şi tătic de Gropărel care ieri şi-o bătut un coleg la creşă, fapt care mă face să oscilez între mândrie şi… pana mea, nu oscilez nicăieri, de fapt sunt mândru de el că nu-i tăntălău ca taică-su.

Fix aşa le-am zis.

Apoi: azi vorbim despre triburi şi masterşefii lor (mi-l şi închipui pe masterşef Bear Grylls: “acest sufleu de lemn putred cu cărăbuşi are un gust oribil, de puroi încălzit!”).

Exemple de masterşefi de trib: Obama, Martin Luther King, William Wallace romanţat de producţia hollywoodiană cu acelaşi nume cu Braveheart, Osama, Machiavelli – care, cu freza lui cu părul scurt (ca a mea) şi privirea care nu trădează procese cognitive la nivel cerebral (ca a mea) denotă faptul că a fost sigur însurat cu o oşancă (ca a mea) – plus William Miller.

Care William Miller este un foarte cool individ care, în sec. XIX, o avut o viziune: vine sfârşitul Apocalipsei cu calul Apocalipsei călare pe cavalerul Apocalipsei. Aşa că o chemat lumea pe un deal, la o dată stabilită de el, şi o aşteptat răbdător să se termine lumea; atâta numa’ că faxul cu sfârşitul lumii nu ajunsese la Dumnezeu, care mai era şi prins într-o şedinţă. După ce o refăcut calculele, Miller şi-a dat seama că a greşit data, aşa că i-o chemat din nou pe toţi la End-of-the-world party pe Facebook, de data asta la data corectă, or dat şi mai mulţi join, dar DJ God nu o aprins artificiile nici atunci. După încă o tentativă nereuşită (sau mai multe; scrie în wikipedia, dar mi-e lene să caut; dar nu-i aşa că-i ciudat că mi-e lene să caut, dar nu mi-e lene să scriu aici?), Miller o murit, probabil pentru că dorea cu orice preţ să se ducă direct la Dumnezău să-l întrebe de ce întârzie sfârşitul lumii? I s-o stricat faxu’, sau este pe fusul orar mayaş? După ce a murit, prozeliţii lui s-au grupat şi au fondat unul din cele mai cool şi întregi la cap găşti creştine de pe planetă – adventiştii.

Slide 2:
100 de personalităţi masterşefi de trib. Favoritul meu – pentru că acum traduc Transilvania în sec. XIII scrisă de Tudor Sălăgean, un mega istoric clujean care cred că şi în buric l-o căutat de indicii arheologice – este Ginghis Han zis Temujin, autorul celui mai mare imperiu din istoria acestei planete. Şi care, dacă erai fiinţă cu două picioare şi te întâlneai cu el în sec. XIII, aveai două alternative: ori te omora, ori făcea cu tine… gândiţi-vă aşa: dacă Ginghis Han ar fi fost stick de USB, ar fi intrat în toate calculatoarele din Ulan Bator până în pusta ungară. Aşa de mult, că se crede că fiecare al 400-lea asiatic este cumva înrudit cu el. Tare, nu?

Slide 3:
Să revenim la Nicuşor Macchiavelli, un renascetist cumsecade care i-o făcut o dedicaţie unui medic, Laurentiu de Medici: cartea Principele. În care le zice pe şleau: frate, în Evul Mediu masterşeful de trib era, conform baladelor, stăpân absolut, iar vasalii şi supuşii lui nu îşi doreau altceva, tot conform baladelor, decât să moară pe câmpul de bătălie pentru senior. Nimic mai fals. Seniorul – masterşeful de trib – trebuie să răspândească frica, iraţionalul asupra supuşilor, altfel ăştia îl vor linşa cu prima ocazie şi apoi îi vor băga senioria în… înăuntru, undeva.

Slide 4:
Iraţionalul. Frica. Ce sunt ele şi la ce folosesc? Păi e simplu: frica este cea mai primitivă dintre senzaţii. De când suntem mici ne temem de cădere şi de sunete puternice. De aceea astăzi ne este teamă ca, dacă încercăm ceva, să nu picăm cu zgomot. E ca şi cu nievasta, dacă nu ţi-o faci şi prietenă, îţi explodează în faţă. Cu făcăleţul. Mai ales că al dracu’ Murphy cu “Nimic nu reuşeşte mai plenar ca eşecul”.

Slide 5:
Frica este bună la conservarea speciei. Dacă nu ne era frică, trăiam toţi la etajul 12 şi picam de pe balustrade-Balustrăzi ca puii de cioară. Frica ne ţine cu ochii măriţi şi urechile ciulite. Îţi dă puteri nebănuite – “Să te ferească Dumnezeu de bătaia fricosului”, zice un vechi proverb românesc. De frică, stai şi reevaluezi posibilităţile de o mie de ori, mărind şansele să iei decizia corectă. Am zis şi de un prieten, un individ mega inteligent plafonat într-un job sub capacităţile lui, căruia i-am rezolvat de un job beton, dar căruia îi era frică de schimbare. Aşa că, în momentul în care a fost sunat pentru interviu de la HR, a refuzat greţos de politicos şi, la fel de greţos de politicos, i-a spus persoanei de la HR cam ce fel de om să caute pentru jobul respectiv, pentru că el, mulţumesc frumos, nu se prea califică. Deşi îl recomandasem şi îi spusesem că va fi sunat. Şi că să nu se tragă pe cur. No: nu fiţi ca el, că ui ce criză bate pe afară.

Slide 6:
Trebuie să îţi fie foarte frică de eşec, dar trebuie să munceşti cât poţi tu de frică să nu dai chix, nu să stai în şanţ de frică să nu dai chix.

Slide 7:
Altă chestie pe care trebuie să ştii cum să o iei în calcul dacă te arde să devii masterşef de trib: inerţia. Oamenii care zic “Do not walk behind me, for I may not lead. Do not walk ahead of me, for I may notfollow. Do not walk beside me either. Just pretty much leave me the hell alone”. Pentru că este la modă să nu ai chef de nimic.
Pe urmă: oamenii sunt de două feluri în funcţie de reacţia pe care o au atunci când le spui despre un plan de-al tău: sunt 1) unii care spun “eşti nebun, astea-s avioane, nu ai să reuşeşti niciodată, eşti prost!” şi sunt 2) cei căre cad pe gânduri imediat şi încep să se gândească imediat cum se întreprinde efectiv planul tău. Cei din a doua categorie sunt exact genul meu de oameni, pentru că şi eu sunt aşa.

Slide 8:
Oamenii mai au o chestie: nevoia de independenţă. Uneori nu doresc să se afilieze nicicum, şi îţi servesc scuze cretine. Am dat exemplul din “Ultima noapte de dragoste”, când un inert răspunsese unei invitaţii cu „De ce să mă înscriu în PNŢ-CD? Ca să-i car servieta lui Maniu?” La care cel care făcuse invitaţia i-a răspuns galant: “Mon cher, nu ai să-i duci serveta lui Maniu; servieta lui Maniu o duce Mihalache. Servieta lui Mihalache o duce şeful meu, eu duc servieta şefului meu iar tu o s-o duci pe a mea!” (briliante cuvinte, aşa mi s-o părut) (citat din memoria perversă).

Slide 9:
Am zis despre momentul în care am pornit şi eu un trib, pe baza nemulţumirii că nu am văzut decât puţine filme româneşti care să mă dea pe spate. Şi, deşi nu suferă comparaţie cu naşterea Gropărelului, este cea mai tare chestie pe care am făcut-o vreodată. Şi daţi, mă, şi voi, un Like la facebook.com/filmulusturoi, un follow pe Twitter la @filmul_usturoi şi citiţi blog.filmulusturoi.ro pentru a fi la curent cu evoluţia filmului!

Slide 10:
Poze de la making of. Le-am recomandat să nu-l supere cumva pe Istvan din Zalău dacă-l văd cumva prin trafic din cauză de mandibule fracturate ca chibriturile. Istvan fiind individul din spatele tatuajelor.

Slide 11:
Am revenit la conceptul meu japonez preferat – Otaku – preluat din The Purple Cow, tot de Seth Godin. Otaku este “ceva mai mult de o pasiune şi mai puţin de o obsesie”. Io cred că la mine e mare obsesia. Şi cu blogu’ ăsta, şi cu filmul, şi mai sunt chestii care mă obsedează.

Slide 12:
Ce să caute un şef de trib? Războinici inteligenţi şi dedicaţi cauzei. Vă zic un sfat de milioane pe care l-am primit de la Flavius Lucăcel când umblam la vânătoare pentru Usturoi, dialogul a fost ceva de genul:
– Faci un film?
– Da.
– Ai actori?
– Da.
– Câţi?
– Vreo 60.
– Ai bani?
– Nu.
– Păi şi cum îţi plăteşti actorii?
– Păi nu-i plătesc.
– Păi şi cum îţi joacă în film dacă nu-i plăteşti?
– Păi i-am rugat eu frumos.
– Tinere, sfatul meu direct: renunţă la oricine nu pune pasiune în filmul tău. Renunţă la el fără regrete. Dacă comentează, dacă trebuie să tragi de el să vină la filmări, spune-i pa şi refă scenariul din mers. Singura ta monedă este pasiunea, nu-ţi bate joc de ea.

Aşa am făcut. Şi a ieşit bine:)

Continuare: oamenii nu sunt bivoli şi nici furnici. Bivolii şi furnicile sunt animale proaste când sut singure, dar în cireadă construiesc muşuroaie complexe, se bat cu leii. La oameni e invers: individual suntem geniali, dar în grup media IQ-ului este o treime din IQ-ul celui mai prost. De-aia când face unul infarct şi pică jos nu sare nimeni să-l ajute, şi şansele ca cinea să sară să-l ajute sunt cu atât mai mari cu tât este numărul de oameni mai mare. De-aia galeriile de fotbal se comportă cretin, de-aia într-un incendiu de călcăm în picioare: cretini, no, suntem proşti. Şi trebuie să ţii cont de asta.
Încă ceva: fă-ţi un trib pe demolat chestii vechi şi cretine. Gen să fii musai prezent la serviciu chiar dacă nu ai de lucru, pentru că aşa trebuie. Sau de luptat împotriva legilor care nu ne permit să călcăm iarba, că e monument al naturii. E mai fezabil, mai ales că deja cam tot ce trebuia construit anapoda s-a construit, şi ca să construieşti ceva frumos trebuie demolat ce e strâmb.
Sfat: dacă eşti în pană de subiecte pe blog sau la şcoală, scrie un eseu pe tema “de ce chestia X e o cretinătate”, efectul e garantat.

Slide 13:
Ce îi trebuie unui şef de trib: tact. Mult tact. Una din diferenţele dintre şefii de trib din trecut şi cei de acum: înainte, cine îi ameninţa poziţia şefului de trib trebuia să ştie că dacă nu reuşeşte să-l doboare pe şef, va cam plăti cu viaţa, sau în cel mai bun caz va fi nevoit, el şi familia sa, să plece aiurea. Acum, leaderii de trib sunt provocaţi zilnic. De exemplu, Inna are jdemilioane de fani, face muzică cum ştie ea şi ne duce mai departe renumele ţării decât campaniile cretine ale Ministerului Turismului. Dar asta nu contează, pentru că pe pagina ei de fani, periodic, apare câte un românaş de-al nostru, frate cu ea, care-i spune: “Inna, tu eşti proastă!” Nu contează că sunt oameni care – no, asta e – le place cum cântă Inna – no, asta e – cretinul ăla trebuie să-i comunice Innei că ea nu ştie engleză, că falsează la românii au talent şi că e proastă, pentru că el ştie asta. La fel şi cu rapsodul popular Sandu Ciorba (eram curios să văd câţi membri ai auditoriului ştiu cine este Sandu Ciorba, şi am aflat!).
De asta trebuie tact, să ştii cum să te comporţi cu ăştia. Pentru că nu mi-o pot imagina pe Inna răspunzîndu-le ăstora cu “Sunteţi cretini!”.

Slide 14:
Ce-i trebuie unui şef de trib: să fie competenţ în domeniul în care tribalizează. Să urzeme comanda divină: “Să fie ortografie!”(Bloguteronomul, 5:12). SĂ dispună de abilitate în comunicare şi de diseminare amesajului (de la leader la comunitate, însânul comunităţii şi apoi înapoi la leader). Ştiţi ce greu este să te exprimi? Şi ce greu ajunge mesajul nepervertit din gură în gură la toţi? Mai ţineţi minte telefonul fără fir?

Slide 15:
Ce-i mai trebuie unui şef de trib: să poată provoca o mişcare care să îşi ia zborul în lume şi să aparţină înttregii lumi. Ca Fight Club.

Slide 16:
Să-şi vegheze naibii brandul personal. Kjetl Jansrud, ceva schior nordic, şi-o belit ceva picior; în plină recuperare, s-a gândit să le arate fanilor săi cum i se vindecă piciorul, şi atunci şi-a tras o poză în budă şi a postat-o pe site-ul lui. Da. În fundal se văd clar Daniel Buzdugan şi tronul. Şi ca să fie omleta completă, ceva mega site portal de ştiri de schi or preluat şi ei poza, şi or arătat la tot mapamondul, nu numai fanilor săi, cum arată buda lui Kjetl.

Slide 17:
Ce nu scrie în carte: nu toti suntem făcuţi ca să fim şefi de trib. Dar am recomandat cu căldură tuturor să achieseze la ideile şi la lucrurile frumoase pe care le întâlnim. Sunt o puzderie de chestii faine pe lumea asta, şi uneori până şi o vorbă frumoasă şi cu sânii mari ajută. Şi le-am zis astea pentru că de când sunt tătic am început să-mi pun problema de implicare oleacă mai serioasă în viaţa cetăţii. Că poate apucă Gropărelu’ să bea bere mai bună, să facă năzbâtii cu fete mai frumoase şi să le tăvălească pe canapele mai moi într-o lume mai bună decât cea în care o băut taică-su bere, o făcut năzbâtii cu fete frumoase şi s-o tăvălit cu ele pe canapele de care-o găsit şi el, săracu’.

Slide 18:
Atât.
Aşa le-am zis, şi m-au crezut.

Felicitări, Alina şi Răzvan, că insistă să ţină în priză tribul ăsta de nebuni frumoşi care vor bere mai bună şi canapele mai moi!

10 lovituri, dă-i și tu!