Macelarul roman in Germania
Înainte de a scoate alte informaţii despre concertul Meidăn (între noi fie vorba, încă mă recuperez), vreau să vă zic povestea măcelarului sas plecat aiurea. Aiurea, în Jermanica, adică.
Io, fiind din Sibiu, cunosc ceva saşi plecaţi la vaterland-ul lor, în Jermanica. Pe vremuri, pe bani buni, nu amu, când te angajează neamţu’ să-i culegi căpşunii şi primeşti 200 euro pe an, din care îţi trage 400 euroi pentru cazare în rulotă, 30 in cameră.
Şi unul din saşii ăştia plecaţi era mega măcelar. Deci mega! Tăia tot ce mişcă, tranşa, belea, jupuia. Cojea, epila, făcea pedichiura.
Şi merge nenea măcelaru’ în Jermanica, la o măcelărie, să dea o probă de lucru. Nemţii – impresionaţi, ein folk, ein land, ein măcelar.
Îl angajează, pe bani frumoşi. Şi numaidecât începe sasul nostru să muncească, exces de zel, ore suplimentare, toată lumea mulţumită, aiaiai, cât arbeit bagă.
Şi când se gată luna, merge să-şi ieie salariul. Că nu era cu card pe vremea aia.
Salariu – canci. Mereţi discutaţi cu şeful, io nu ştiu nimic, zice contabila, privindu-l nemţeşte pe sasul care o privea – evident – săseşte.
Şi, la şeful cel mare:
- Ce salariu vrei, întreabă şeful cel mare.
- Salariul meu,… munca mea. Mor copiii de foame, arbeit macht frei.
- Nici un salariu, zice neamţu.
- Ba da, trebe, că am muncit!
- Ai muncit, dar ai şi furat, zice neamţu.
- ???
- Da, ai şi furat. Hai cu mine să vezi ceva.
Şi-l duce la intrarea în fabrica de scos carnea de pe oase, şi-i arată un ditamai preşul la intrare.
- Vezi preşul ăsta? Îl vezi, că doară nu eşti orb, deşi te uiţi la mine săseşte. No. Preşul ăsta, de fapt, e un cântar.
- …
- Da. Şi tu zilnic intrai în măcelărie cu 92 de kile, şi ieşeai cu 104, uneori cu 106 kile. Ba, odată ai ieşit chiar şi cu 119! 119 kile, mă.
- …
- Deci nu am ce salariu să îţi dau, că ne-ai furat la carne de ne-ai rupt, zi de zi. În fiecare zi. De fapt, zi de zi, cum am spus adineauri.
1@dragosmone
la 17 August 2010 at 8:29
Concluzia: in ciuda esentei bune ( ubermensch vorba aia) l-a stricat tara din care a plecat.
2ardeleanu'
la 17 August 2010 at 8:33
De fapt cântarul ăla știa citi. Din buletin. Și buletinul sasului avea un cuvânt care începea cu ”r”.
(În Germania se știe ce e aia ”arbeit” nedefecat?)
3cuibaru
la 17 August 2010 at 8:47
tare!!!
4Dan Ciulea
la 17 August 2010 at 9:02
ba gropare, de ce te iei de bietu’ om, si neamtu’ ala nu pripe nimic, dimineata, cand intra sasu’ se kkse, sera cand iesa, nu mai apuca sa se kkce, si de aici diferenta de kilograme…
5mishu
la 17 August 2010 at 9:12
lol
6Serginho
la 17 August 2010 at 10:46
Owned! Si a mai lucrat dupaia?
7zaqk
la 17 August 2010 at 12:25
Deci sasul jerman era toata ziua roman!
8fish
la 17 August 2010 at 12:35
dej asta e legenda urbana de pe vremea comunistilor …
9Groparu
la 17 August 2010 at 12:56
@ fish: amu vad ca se sugereaza ca il cunosc pe nenea macelarul, dar adevarul e ca nu asa am dorit sa dau impresia, ideea era ca un sas plecat mi-a zis povestioara de azi.; si asa cum sade bine unui mit urban care se resepcta, am fost prevenit ca “il stiu eu personal pe ala!”
Amu, mit urban, mit neurban… cine le mai stie?
10artistu
la 17 August 2010 at 12:56
Numa’ tu puteai sa stii o astfel de poveste! Deci au si sasii tiganii lor ciorditori!
11politia blogurilor
la 17 August 2010 at 13:08
Bai frate deci cred ca strainii arunca povestile astea
) rusine Dinu Patriciu. Rusine pixelului albastru 
12Ramses3
la 17 August 2010 at 13:25
no nu cred ma
13Kilroy
la 17 August 2010 at 13:35
Das ist ein post trist. Sehr dunkel. Mai bine mai spus du despre Iron Maiden. Iron Maiden placut mult la inima nost’.
14Raluca
la 17 August 2010 at 13:46
Genial! Cum sa nu iubesti nemtii?! Cum?
15daniel rus
la 17 August 2010 at 15:38
chiar tu ai scris ca era un bun belitor. amu si-o belit-o singur
16scorpio
la 17 August 2010 at 19:26
pacat ca era un bun macelar…
17Răzvan
la 17 August 2010 at 20:38
Salut Gropare!
De unde ști cântaru ăla că măcelaru trece peste el?…asta e culmea:)
Apropo…io-s ăla ce ți-o copiat meniu,ăla ce ții dator c-o berulă.Mă acuma știu că mă prea întind…da nu vrei să facem schimb de link?
18io
la 17 August 2010 at 20:52
Asta nu e numai legenda urbana, e si legenda rurala
). Eu o stiu de la bunica-mio.
19handocad
la 18 August 2010 at 7:35
tare.
20clau
la 18 August 2010 at 8:26
hăhăhă, să vezi ce era in Comtim…acolo legende
21Groparu
la 18 August 2010 at 8:38
@ Razvan: deci amu chiar prea te intinzi. Plus ca nu ai fost in stare sa nascocesti singur un prim buton din meniu original! Pai ce facem? Crezi ca butonul ala se cumpara cu o bere?
22WaTzaP
la 18 August 2010 at 20:13
Nu am mai auzit de “proba” asta. Da, stiu, strainii te vor incerca de fiecare data. N-am picat
23Petronius.
la 18 August 2010 at 20:51
Stiusi eu poveste cu nemti plecati la tara lor tata (ca numai la noi e tara muma).
Cica merg ei, sot si sotie, amandoi sudori si dau proba de lucru. Dupa care isi negociaza salariul. Cand ajung acasa, intreaba sotia:
- Ei, cat ti-a dat ?
- 2500 de marci, zice sotul. Dar tie ?
- Mie 3000 …
- Cum asa, face asta siderat ?
- Dar tu cat ai cerut ? intreba sotia.
- Pai am cerut 2500, zice sotul.
- Vezi, eu am cerut 3000.
Se zice ca e adevarata; daca nu cumva ati mai auzit-o, caz in care e mit urbano/satesc.
24WaTzaP
la 18 August 2010 at 21:14
Petronius – de ce n-ar fi? In strainatate, femeile sunt tratate destul de egal cu barbatii. Daca ea crede ca munca merita 3000 si angajatorul e de acord, a intrat. Celalalt, frumos din partea lui ca n-a cerut 6.500, sa-si cumpere masina din 2 rate.
25Iepurasul Isteric
la 21 August 2010 at 16:37
poate ca nu fura, doar manca
26Mihai
la 10 September 2010 at 12:02
@Iepurasul Isteric: Si slabea si se ingrasa in fiecare zi? Cam greu dupa mine…
27emanuel
la 26 December 2010 at 20:55
=)) =)) =)) =)) =)) =)) =))
28cip
la 25 January 2011 at 16:27
si eu lucrez in abator.tot asa a patit si un coleg dea meu.pacat de el.nu doresc sa pateasca nineni